Când expresia „tarantinesco” s-a răspândit, este că bunul Quentin cel puțin și-a lăsat amprenta, la bine și la rău. Pentru că sunt cei care îl văd doar deranjat (aparițiile personajului nu ajută să se considere contrariul) și alții care îl văd ca pe un geniu nebun. Întrebarea este da kafkaesc a ajuns să fie adoptat ca o sinecdocă a suprarealului, Tarantinesco este asociat cu violența gratuită încărcată cu umor negru.
Dacă ar fi fost doar o chestiune de violență, atunci poate că Tarantino ar trece neobservat ca autor de gore. Ideea este de a ridica problema până la transformarea ei în geniu, picurând sânge cu excese de alt tip și cel puțin un complot consistent, de obicei întunecat, bine povestit. O poveste care, deși este conștient încețoșată uneori, indică mereu acel orizont precis al celor care caută un început, o dezvoltare și un sfârșit cu o întorsătură.
Decolarea lui Tarantino a venit aproape de la începuturile sale îndrăznețe în regia propriilor scenarii. Cu „Reservoir Dogs” l-a jucat deja și tot ce a făcut după aceea a fost întotdeauna considerat o capodopera datorită pecetei inconfundabile din acele prime bare care trezesc o morbiditate tulburătoare care joacă mereu în favoarea poveștii spuse.
Top 3 filme recomandate de Quentin Tarantino
Pulp Fiction
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:Film care urmărea deja statutul de cult de îndată ce a ajuns pe marele ecran datorită inspirației sale în subgenul tare al literaturii pulp. O poveste psihedelică în lumea interlopă care l-a recuperat pe John Travolta pentru cauza celebrității de la Hollywood. Fără îndoială pentru că Travolta l-a înfrumusețat, dar și pentru că istoria însăși l-a imortalizat.
Jules și Vincent, doi asasini nu atât de străluciți, lucrează pentru gangsterul Marsellus Wallace. Vincent îi mărturisește lui Jules că Marsellus i-a cerut să aibă grijă de Mia, soția lui atrăgătoare. Jules recomandă prudență pentru că este foarte periculos să treci peste bord cu iubita șefului. Când este timpul să mergeți la muncă, amândoi ar trebui să vă puneți la treabă. Misiunea lui: recupera o servietă misterioasă.
Ceea ce este fascinant este jocul care oferă un complot atât de aparent simplu. Și aici constă magia acestui film și afișajul flamboiant în direcția lui Tarantino. Pentru că intriga se întinde în fiecare scenă, modificând interesul derulării generale a evenimentelor, către intra-povestiri care ne conduc prin vicii, crime sau orice aspect în care Tarantino se recreează pentru a trezi decoruri schimbătoare, caleidoscopice, pentru a se structura într-un bogat. mozaic general de-a lungul traseului filmului.
Al naibii de nenorociți
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:A face violență și adrenalină morbidă din sânge este ceva pe care Tarantino îl realizează cu ușurința unui chirurg expert care lucrează la un transplant de rinichi. Ideea este de a oferi apoi un complot consistent, un cadru istoric tipic pe care el îl descompune pentru a ni-l prezenta ca fiind ciudat, deranjat și hilar uneori. Și apoi este Brad Pitt cu acea privire întunecată, acea frumusețe care încetează să mai fie amabilă, ca un ginere mulțumit, și se cufundă în privirea de o mie de metri pe care o avea asupra soldaților traumatizați în conflicte.
Un incontestabil spirit de răzbunare s-a răspândit de-a lungul istoriei ca un popor responsabil cu justiția împotriva genocidului (ceva ca Mussolini în piața din Milano, o versiune de film). Ideea este că nu gândim atât de rău vânătoarea de naziști prin care Brad Pitt și compania ne conduc. Suntem chiar ușor mulțumiți de masacrul filmului și de mișcarea ochilor, în timp ce Pitt arată fruntea naziștilor răi cu limba afară, ca un copil care pictează cu acuarele.
Da, este un film sinistru, dar este și un film de aventură grozav și o poveste bună în interiorul perioadei în Germania lui Hitler. Dincolo de Brad Pitt, trebuie să subliniem rolul unui alt actor precum Christoph Waltz, pe care cu toții vrem să-l ucidem cu propriile noastre mâini...
Django a fost dezlănțuit
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:Cea mai bună justificare pentru violență este răzbunarea pentru nedreptate. Numai în cazul lui Tarantino problema capătă un punct machiavelic. Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte și un vârf pentru niște viscere pentru vătămarea interesului.
Un western cu Jamie Foxx, DiCaprio, Christoph Waltz…, o listă de suspecți obișnuiți, eroi recurenți și antieroi ai lui Tarantino, care știu deja despre ce este vorba despre acea violență excesivă. Un film care are și o oarecare justificare, de relocare a mișcării Blaxploitation din anii șaptezeci în mijlocul Vestului Sălbatic.
Sclavul Django pornește în odiseea sa particulară pentru libertate. Într-o lume brutală, mai sălbatică și mai ostilă negrilor din sudul Statelor Unite, totul pare să fie închis ca un labirint pentru supraviețuire. Răzbunare rasială, filmări peste tot, scenele obișnuite (care nu obosesc) încărcate de tensiune tarantinecă, cu acel calm chicha care precede furtuna.
În acele scene de liniște ciudată în care se negociază libertatea negrului, filmul continuă așa cum poate fi realizat doar sub conducerea lui Tarantino. Cu un amestec de angoasă și morbid care ne predispune să admitem violența ca singura cale de ieșire, o ieșire chiar plăcută ca dreptate împotriva celei mai amenințătoare animozități.
8 comentarii la „Cele mai bune 3 filme de Quentin Tarantino”