À un certu momentu aghju smessu di pensà chì Quentin Tarantino era direttore di u sottugeneru gore, chì qualchissia putente in l'industria cinematografica l'avia piaciutu.
È ùn sò micca perchè aghju smessu di pensallu. À a fine di a ghjurnata si tratta di sangue è di viulenza, s'ellu ùn hè gratisi, almenu low cost. Ma u cazzu hà a so grazia. À a fine di a ghjurnata hà a so grazia, ùn sò micca perchè è cumu ma riesce à elevà u gore à l'altari di u sinemà.
Qualcosa cum'è questu deve ancu accadere Julian Herbert. Sottu à u titulu Purtatemi u capu di Quentin Tarantino, u scrittore invita u famosu direttore cinematograficu à guidà a cumpusizione di ste dece storie nantu à i ruvidi, l'immurali, u psiculugicu, nantu à e filie è e fobie (ancu quelle di Diu) è nantu à e ragioni per avè trovu lucidità in a pazzia è in a sanità megliu cumposta l'ombre più longhe.
Hè un pocu di eserciziu in empatia impussibile cù u male. È à u listessu tempu ricunnosce chì ùn hè micca necessariu empatizà cù u male, perchè pò andà in ognunu. Ogni persunagiu di ste storie vene à spiecà ci chì u male hè addomesticatu o pò finisce per manghjassi in morsi.
Perchè ... dopu tuttu, chì ghjè u male? Hè probabilmente quellu chì si vede in l'altru, mentre u vostru hè un mostru chì vi accumpagna, bracciu sopra a spalla, aspittendu chì ti avvicini à quellu passaghju di zebra per aduprà i vostri bracci è finisci per lancià una vechja donna à u centru di a pista ... Rock and roll (bella scena per una di quelle scene liriche di u Tarantinu u più disturbatu è inquietante).
Sinopsi: Attraversu queste pagine sfilanu: un allenatore vendicativu di ricordi persunali; un burocratu messicanu chì vomita annantu à Madre Teresa di Calcutta à l'aeroportu Charles de Gaulle di Parigi; un ghjurnalistu di crack divintò pagliacciu di rodeo literariu; u fantasimu di Juan Rulfo; un psicanalista lacanianu è cannibale; un artista video chì u travagliu cunsiste à filmà a pornografia gonzo cun donne cun AIDS; Diu hà rivelatu cum'è nini; un traficante di droga identicu à Quentin Tarantino ossessionatu da truvà è assassinà Quentin Tarantino.
Abitanu tutti mondi di stati etichi alterati. Tuttavia, à u cuntrariu di ciò chì si pò pensà, sta alterazione cunsiste in u fattu chì a so etica sia più rigorosa di a nostra; micca più ghjusta o più benevulente, ma più spietata.
E dece storie chì custituiscenu stu libru sò vertigine totale, universi cusì eccentrici quant'è perfettamente logichi. Da a tenerezza di l'Anghjulu Sterminatore, a viulenza di una risa afflitta di cavità transita. Cù una prosa acuta è forte - feroce cum'è un fulmine lentu - Julián Herbert ci ramenta chì ciò chì chjamemu "l'esperienza umana" hè solu un massacru di strati di cipolla, una zona ceca è egoista chì ùn simu capaci di elucidà.
Pudete avà cumprà u libru Purtami u capu di Quentin Tarantino, u vulume di nuvelle di Julián Herbert, quì: