O tusi sili e 3 na tusia e Mariana Enríquez

O nisi taimi e foliga mai Samantha Schweblin y Mariana Enriquez sa tutusa lava tagata. Uma porteñas, tusitala ma toetoe lava augatupulaga. O tala taua e lua o tala soligatulafono ma tala i mea taua ma ituaiga. Faʻafefea ona le masalomia? O mea faʻapea na vaʻaia i tusitala talu ai nei carmen mola o Elena Ferrante...

Nociones conspiranoicas aparte, vamos con la galuega a Mariana Enríquez. Ma o le mea o nisi auala e avatua i le vertigo. Talu ai o Mariana's tusitusiga na i ai se malosi tumau talu mai lona laʻititi 19 tausaga ua uma ona ia tusia lana muamua tusi «Bajar es lo sili leaga», o se tala na faʻailogaina le augatupulaga atoa i Atenitina.

Talu mai lena taimi, ua aveʻesea Mariana e ala taufaʻafefe vaaiga, e taufaʻafefe mafaufauga, pei o le Edgar Allan Poe transmutado a estos días inciertos, por momentos más siniestros que los suyos. Y desde esos escenarios, Mariana sabe combinar ese existencialismo sorprendente, fatalista y rezongante, empeñado en echar por tierra cualquier atisbo de esperanza. Solo así pueden sus personajes brillar por momentos, en destellos de humanidad, de amarga lucidez cegadora.

3 mejores libros de Mariana Enríquez

Un lugar soleado para gente sombría

Quizás sean estos los mejores tiempos para el relato. La brevedad se impone. Series en lugar de películas y relatos en lugar de novelas. Antaño era la obra literaria gruesa la que triunfaba, exhibiendo la sabiduría y erudición del autor de turno. Pero hoy toca ser breve, conciso, intenso y capaz de la transformación del lector con las pinceladas más impresionistas.

Y en eso Mariana ya saca varias cabezas de ventaja a muchísimos otros escritores. Como muestra este botón, un volumen salpicado de pequeñas grandes historias. Un libro top en cualquier librería que se precie.

En uno de los cuentos, una mujer mantiene a raya a los fantasmas que andan sueltos por un barrio periférico de Buenos Aires; entre ellos, los de su madre muerta de una dolorosa enfermedad, los de unas adolescentes asesinadas en la calle, el de un ladrón pillado en pleno robo y el de un chico que huía de un secuestro exprés.

En otra historia, una pareja alquila una casa para unas vacaciones en un pueblo que ha ido perdiendo habitantes desde que el tren dejó de pasar; visitan en la estación abandonada la exposición de los perturbadores lienzos de un artista local, pero lo verdaderamente aterrador será conocer al autor de esas pinturas. En otra pieza, los voluntarios de una ONG que reparte comida por barrios marginales son perseguidos por unos niños de pavorosos ojos negros.

En otra, una periodista que investiga la historia de una chica desaparecida en un hotel en Los Ángeles, cuyas espeluznantes imágenes recorrieron internet, acaba enfrentándose a otra leyenda de la ciudad…

Después de su monumental y aclamada novela Nuestra parte de noche, Mariana Enríquez vuelve al relato y demuestra que sigue en plena forma como gran continuadora y renovadora del género de terror, al que ha llevado a las más altas cotas literarias. Partiendo de la tradición -desde las novelas góticas hasta Stephen King y Thomas Ligotti-, la escritora explora nuevos caminos, nuevas dimensiones.

O la tatou vaega o le po

O le faʻafefiloi faʻataulaitu i le va o le Gothic, o le manaia ma le faʻamaoni o le mafaufau e faʻatapulaʻaina i luga o le mea e i ai le talitonuga, e mauaina i lenei tusi vaega o le ofo tele.

I lalo o lena manatu o le auala tala lea e faʻafaigofie ai e le malaga le faʻailoaina o mafuaʻaga mo tusitala uma, Mariana tuʻu i matou i le nofoa pito i tua o se taʻavale agaʻi atu i matu o Atenitina. I o matou luma atu matou te maua ai Gaspar ma lona tama, sui talafeagai o se lotu e le o toe talitonuina ua ofi uma i latou.

Talu ai i le auala lava e tasi e mafai ai e se faʻalavelave faʻapitoa ona taʻitaʻia ai se tagata i nei ituaiga o faʻapotopotoga leaga, o se gau tele e mafai foi ona faʻaumatia ai i latou, e pei o lenei tulaga. Na'o le mea ua uma ona iloa o le tu'ua o nisi nofoaga e sili atu le faigata nai lo le fa'auluina mai se kamupani telefoni (ia tu'u se manatu malie).

I le Faʻatonuga, Gaspar sa i ai lana matafaioi faʻamautinoa lelei. Aua na ia faʻatatauina i le atoatoa auala, o le sili ona meaalofa e faʻateleina sauniga i le maualuga tulaga o le fesoʻotaʻiga ma le faavavau. E le o se mea e ofo ai le faʻapea o le auala e mafaufauina ai Gaspar, aua o le amataga o le Poloaiga e fesoʻotaʻi ma lona tina tina ma o ia o le suli i uiga le faʻamaonia amio lelei i tua atu o tatou aso masani.

O le alu i totonu o le taʻavale agaʻi i le faʻasaʻolotoina o le mamafa avega a Gaspar o loʻo taumafai lona tama e faʻasao, matou te ola manatua o le tina na maua o se tala faʻasolopito o aso faigata o Atenitina i le XNUMX seneturi.

Faatasi ai ma le uiga ese o se faʻata faʻasese, o le fefe ma le le mautonu o le tamā ma le ataliʻi ua sola faʻatasi ma faʻafitauli mataʻutia o le uliuli faʻamaneta, faʻatasi ai ma le tele o mea moni taufaʻafefe e uiga i le poto masani o le toʻesea tina.

Talu ai o le alu atu o taimi e ofi mai ai lena vaʻaiga vaʻaiga i taimi ua tuanaʻi, lea na vaʻaia ai ata lafoia e le gata i le sili atu seneturi-lotu lotu tuai ae faʻapea foi i luga o le lalolagi ma matuia faʻafitauli tau agafesoʻotaʻi ma faaupufai, atonu na faʻaaogaina e le tele o vaega lotu o malo tupu.

O la tatou vaega o le po

O mea na tatou leiloa i le afi

A o se tala faʻaofuina i le miti pei o le manaia, e avea ma se tala. Ma a maeʻa se tala faʻamutaina lavalava faʻaletonu, ofoina malosi flashes e susunuina le agaga, ma iu ai i le faʻasalaga i amioga lelei e te togiina efuefu pei o ponaivi i le afi, o le tala avea ma tala faʻasolopito o le faʻalavelave.

Aua o lenei tusitala taitaiina tatou, i nei sefulutasi tala, e ala i le le mautonu manatu o le faatafunaga, laei i luga o tulaga taitasi i lona fou gala ofu mo siva mulimuli uma.

Con una especie de morbo lector que nos hace observar el desastre con la intensa sensación de fortuna de andar libres de culpa, cada historia ahonda en obsesiones y miedos, en repudio de lo social, en animadversiones enfermizas, pero también en lo risible de nuestro devenir, en el fulgor de la magia a la que nos entregamos como religión cuando nuestra imaginación desborda nuestra realidad vencida hacia la hecatombe.

O le Decadence e i ai le sua ma le manaia mo se tagata faʻamatala e pei o Mariana o loʻo iloa le auala e filifili ai ata sili ona mamana, o mea ia e taʻitaʻia ai i tatou i se lagona le mafaamatalaina ma le tele o tagata o loʻo faatofuina i le malaia, i le tausalaina, i se masani e 'ai ai i latou, i philias poʻo phobias. . faia psychopathies i le va o le ulavale ma le lofituina.

O mea na tatou leiloa i le afi

Otros libros recomendados de Mariana Enríquez

Lenei le sami

Un relato del fenómeno fan desde dentro, desde la parte más profunda que convierte a los ídolos en el sustento vacío de las vidas más desangeladas. Más allá de la euforia, de la música como forma de vida, de los mitos ensombrecidos y las leyendas, carne de cañón de la vitalidad juvenil convertida en desencanto. Claro está que la banda Fallen no es Back Street Boys.

E ese le feʻau. Autalavou o se pisi taimi e susunuina, aua na o le pau le mea e mulimuli mai o le pa'ū. E leʻo le faʻataʻitaʻiaina o avefeʻau o le faʻaleagaina, musika e pei o Kurt Cobain poʻo Amy Winehouse, e sili atu i le matauina o se autalavou fiafia i le faʻaleagaina o ia lava e maua i upu ma faʻafesoʻotaʻi le maliega o lo latou o atu i seoli.

O le matamata i le autalavou o se tagata fiafia agaʻi i le iʻuga fuafuaina, Mariana Enríquez faʻailoa mai ia matou ia Helena, o se faʻamaoni mulimuli o le Pa'ū ma ana sireni pese agaʻi i le susunuina faʻafuaseʻi o talavou. E mafai ona e alofa i le ogaoga, i le siama o le agaga. O le pou o le inoino o loʻo maua i lena mulimuli vaega o feusuaʻiga o taua kemisi. E mafai ona e faʻalogo i musika, naʻo musika, ae o lou iloa o pese taʻitasi o se valaʻaulia i le oti.

Mea uma faʻalagolago i se lagona pei o le faʻalogo, matua faʻatosinaina e le sili ona matagofie poʻo le sili ona leaga o miti faʻafefe. O le mamalu o Helena o le feiloaʻi ma tupua na i se taʻamilosaga taʻitasi ma le oona tofo e faʻatofa ai mea uma.

Ona o le mea moni e mafai ona faʻamutaina ona i ai, o faʻafitauli uma e mafai ona maua i le tuʻulafoaʻi ma le tuʻulafoaia o nihilistic tali agai i le le amanaiaina. Ma o le mafuaʻaga na na o Helena na tilotilo i ai, lana feiloaʻiga ma ana tupua, o ia na te iloa mea uma ma o ai na ia fuafuaina e foaʻi i ai lona ola o se taui mo naʻo latou na o latou iloa pe faʻafefea ona pepe lona fefe ma faʻamavae.

Pau ma lana musika o se alibi e ola i le pito. Faʻamatalaga i le tele o latou na fatuina, pepese ma ola e tusa ai ma lona mataʻutia lalolagi vaaiga.

O le kemisi taua, o le vevesi o neula ma homone. Autalavou, auro ma tinsel. Miti faʻaumatia e le paie i le seneturi XXI. O Helena, o le faʻatafunaina o le faʻatafunaga na liua ma musika o feʻau mataʻutia ma le fiafia ...

Lenei le sami
5 / 5 - (15 palota)

3 faʻamatalaga e uiga i le "The 3 sili tusi saunia e Mariana Enríquez"

Tuua se faamatalaga

O lenei 'upega tafaʻilagi e faʻaaogaina le Akismet e faʻaitiitia le spam. Aoao pe faapefea ona faʻasoa lau faʻamatalaga faʻamatalaga.