Literatura feminină japoneză are în prezent două puncte forte care își exportă cărțile în întreaga lume cu o vitolă narativă care combină caracterul japonez calm cu explorarea curentelor literare occidentale actuale.
Primul este Yoshimoto Banana, a doua este Hiromi kawakami. Ordinea se alternează perfect, întrucât ambele joacă o literatură de mare zbor cu acel farmec al miscelanei celor două lumi, cel al răsăritului și al soarelui apus, ca o alegorie astronomică de succes despre astfel de culturi disparate.
Descoperirea scriitorului Hiromi a apărut, așa cum se întâmplă adesea în multe alte cazuri, din neașteptat. Cine altcineva care mai puțin are acea tendință de a scrie povești sau povești.
Ideea este că, atunci când Hiromi a mers un pic mai departe și a ajuns să pună la punct o antologie Kamisama „Dumnezeu” care privea în existențialitatea simbolurilor clasice ale Japoniei, înfățișând în cele din urmă o lume alegorică a prozei simple, dar foarte capabilă să provoace acea trezire a emoțiile care pleacă de la fantastic dar ajung să abordeze problemele actuale pe un ton captivant.
Acesta este modul în care Hiromi Kawakami și-a găsit locul în literatură, abandonând în cele din urmă predarea într-un domeniu la fel de îndepărtat teoretic ca biologia pentru a se răsfăța într-o narațiune deja mai productivă în roman.
Top 3 cele mai bune cărți Hiromi Kawakami
Cerul este albastru, pământul este alb
În acea simplitate transformatoare, în acea abilitate de a povesti în ritmul și cadența magică a vieții de zi cu zi (inclusiv memoria noastră se leagă înspre acel trecut transformat în umbră), acest roman devine opera paradigmatică a autorului.
O adevărată capodoperă, o descoperire a narațiunii ca o modalitate de a ridica detaliile fundamentale ale vieții, cum ar fi iubirea. Tsukiko este o femeie de vreo treizeci de ani și al cărei bagaj vital pare să se estompeze într-o rutină nebuloasă. Până când va întâlni un vechi profesor japonez.
Și atunci întâlnirea presupune o concentrare totală asupra personajelor, asupra abordărilor lor iubitoare, lăsând deoparte orice alt aspect al existenței lor.
El este un bărbat cultivat, ea o femeie modernă care își amintește vag învățăturile profesorului ei. Dar între cele două apare un spațiu foarte special, intim sub toate aspectele, profund.
Personajele sunt două ființe strălucitoare prin ale căror vieți călătorim cu singura dar nu ușoară intenție de a ajunge la acea cunoaștere a ființei și la valoarea finală a iubirii ca dorință și adăpost, ca nevoie și temelie.
Ceva care strălucește ca marea
Perspectiva comunicării din lumea tinerilor japonezi. Abandonul, dezrădăcinarea, respectul ancestral japonez și nevoia de transgresiune a unor personaje lăsate în voia soartei lor.
Un roman foarte interesant pentru a vedea lumea de la niște băieți defavorizați și uitați chiar și de ai lor. Midori Edo nu are nimic de-a face cu un tânăr occidental. El își susține greutatea lumii pe umeri, dar își asumă destinul fatal.
Mama sa Aiko poate contribui puțin la el din sentimentul său de abandon. Și dacă nu a fost suficient, bunica ei Masako ajunge să-și compună setul de responsabilități premature.
Împreună cu Midori găsim prieteni precum Hanada, care sunt mult mai nemulțumiți de acea bucată de viață disprețuitoare pe care au trebuit să o trăiască într-un cartier care se învârte în jurul nenorocirii.
Domnul Nakano și femeile
Cumva, Hiromi Kawakami este capabil să trezească, din simpaticele și simpaticele, ideile puternice de nedreptate, sentimentele de singurătate, perspective asupra izolației care pot fi descifrate în dialog.
Hitomi merge să lucreze într-un anticar, dar este într-adevăr prezentat într-o familie unică în care patriarhul Nakano acționează diferit de modul în care predică. În cazul în care un alt angajat, Takeo, stabilește o relație unică cu Hitomi.
Sora ciudată, Masayo, devine un magnet pentru Hitomi, din a cărui interacțiune ne bucurăm de cele mai intense senzații ale acelei umanități japoneze ...
În contrastul pe care magazinul de antichități îl presupune cu Japonia care trezește modernul, toate personajele rămân suspendate într-un limb care servește complotului pentru a umple fiecare scenă cu senzații și emoții.
Excelenta descriere a temperamentului personajelor si a scenariilor in care acestea se desfasoara, lipsite de orice trasatura fictiva.Tot ceea ce este povestit in domnul Nakano si femeile este perceput de catre cititor ca fiind real, autentic, simplu si profund. Totul se întâmplă natural, ca și viața însăși. Este o carte care este amintită cu drag și frecvent.
Vă mulțumesc foarte mult pentru aprecierile dumneavoastră exacte.