Cele mai bune 3 cărți de Andrés Pascual

A fi romancier de mistere, Riojanul Andres Pascual Profită în nenumărate ocazii pentru a-și împodobi intrigile cu cele mai variate scenarii, îmbogățit de acele cunoștințe pe care le acordă călătorului, și cu atât mai mult scriitorului călător dornic să găsească acele nuanțe îmbogățitoare ale oricărei intrigi, călătoria prin diferite părți ale lumea. Astfel avea să se nască „Găznicul florii de lotus” sau „Haiku-ul cuvintelor pierdute”, două dintre cele mai apreciate romane ale sale.

Dar bibliografia considerabilă a acestui autor se cufundă și în genul istoric, în noir-ul spaniol în plină expansiune sau chiar în acel gen de eseu care mărginește autoajutorarea din experiența de viață ca o călătorie spre autocunoaștere.

Astfel, adresa orice carte de Andrés Pascual Este întotdeauna o aventură surprinzătoare către ficțiunile încărcate de tensiune narativă, aventură și abordare de culturi și locuri îmbogățitoare din toate punctele de vedere, spre aspecte practic informative introduse cu acel know-how care distrează și surprinde.

Top 3 cărți recomandate Andrés Pascual

Păzitorul florii de lotus

Un roman care se dezvăluie ca cea mai bună manifestare a marii virtuți a autorului. Nu este deloc ușor să se realizeze un echilibru între informativ și argumentativ, între fundal și formă ca echilibru fundamental al oricărui roman.

Cu atât mai mult într-o istorie presărată de misticismul tibetan în contrast cu o acțiune occidentală în căutarea unor răspunsuri ascunse transcendentale, îngropate de interesele pragmatice ale capitalismului.

De multe ori am auzit de conflictul etic pe care îl presupune dezvoltarea medicinei și farmaceutice prin extensie, cu caracterul lor privat încărcat cu investiții în cercetare și, de ce să nu spunem, și competitivitate comercială.

Ceea ce nu poate fi este că se anunță brusc un panaceu medicinal la care nu participă nicio industrie oficială. Lama Lobsang Singay își propune să fie o nouă victimă a acestor interese.

Așa că atunci când își pregătește prelegerea de la Harvard pentru a vorbi despre o mare descoperire, lama sfârșește prin a muri. Desigur, coincidențele nu există când vine vorba de circumstanțe atât de zgomotoase.

Lucrul normal în aceste cazuri este să trecem în revistă sinistrul problemei, să trezim teorii despre aceleași interese în acțiune. Doar cineva care se simte pierdut se poate lansa în aventura periculoasă de a descoperi ce se află în spatele evenimentelor. Indiciile indică o origine îndepărtată printre vârfurile tăcute și înghețate ale Himalaya. Acolo, despărțiți de lume, șamanii tibetani ar fi putut scrie un vademecum ascuns de medicină universală, între ezoteric și natural.

Călătoria lui Jacobo, expunerea lui la toate pericolele care îl vor amenința pe parcurs, ajunge să compună dubla intriga a poveștii. Căutarea se desfășoară și ultima întâlnire a lui Jacobo cu el însuși poate indica și locul secret în care a fost ascuns mult așteptatul tratat.

Păzitorul florii de lotus

Haiku-ul cuvintelor pierdute

Fat Man, bomba nucleară care a căzut asupra Nagasaki la 9 august 1945 ca răzbunare amânată pentru atacul de la Pearl Harbor, devine punctul de plecare dramatic pentru un complot în două rânduri.

Trecerea de la acea zi fatidică la prezent servește cauzei unei alergări paralele prin acele chestiuni pendinte pe care trecutul le lasă mereu goale atunci când tragicul intervine cu intensitatea sa de ireversibil.

Ne uităm apoi la una dintre acele intraistorii la fel de frumoase pe cât a fost în cele din urmă umbrită de praful nuclear. Kazuo și Junko erau doi tineri cu un viitor mare de împărtășit între iubiri furtive și promisiuni între versurile frumoase și transcendentale ale unui haiku.

Istoria sa, sinistru transformată în 1945, își croiește drum prin fragmente dintr-un prezent care ajunge să servească cauzei recompunerii, a înlocuirii imposibile pline de ecou și răzbunare, cele ale unui viitor care ar fi trebuit să fie.

Povestea din 2011 a viitorului lui Emilian Zäch, un lucrător ONU, pare foarte departe de narațiunea originală. Și totuși, legăturile ajung să se strângă atât de mult încât ajung să se încrucișeze cu acea nostalgie a imposibilului și acea strălucire plină de speranță a adevărului.

Haiku-ul cuvintelor pierdute

La mila unui zeu sălbatic

De data aceasta, pentru carte La mila unui zeu sălbatic, Andrés Pascual se întoarce acasă pentru a sonda acel gen negru cu accente de suspans, ca a Victor al Arborelui printre podgorii riojene.

Când vizitezi San Vicente de la Sonsierra și asistăm la procesiunile sale de autoflagelare, iei înapoi acea impresie atavică de religie transmisă ca pedeapsă, pocăință, sacrificiu și durere.

Nimic mai bun decât acea atingere ancestrală pentru Andrés Pascual de a introduce în acel imaginar un roman care se adâncește în întunericul trecutului îngropat, al vinovăției și al tăcerilor...

Când Hugo și fiul său Raúl, un băiat de unsprezece ani cu probleme de sănătate, se întorc în oraș pentru a procesa colectarea unei moșteniri, nu își pot imagina sinistra aventură în care urmează să intre.

Raúl este imaginea scuipătoare a unchiului său, amintită sub aceeași imagine din copilărie, când bietul om a ajuns să-și confrunte soarta tragică. Dispariția băiețelului, în urmă cu douăzeci de ani, nu s-a îndepărtat complet din memoria populară.

Ciudățenia chestiunii pare să se cufunde în teluric, de parcă pământul l-ar fi înghițit pe tânăr cu atâția ani în urmă. Apariția lui Raúl, nepotul său, cu trăsăturile practic trasate, este ghicită ca un semn negru care îi face pe mulți locuitori ai orașului să se întoarcă la momentul fatidic în care unchiul lor a dispărut pentru totdeauna.

Coincidențele fizice ne conduc doar în forța unui destin sumbru, sumbru, un fel de forță centripetă către frică care sfârșește prin mutarea unui complot care a devenit treptat un thriller desconcertant.

La mila unui zeu sălbatic
5 / 5 - (7 voturi)

1 comentariu la „Cele mai bune 3 cărți ale lui Andrés Pascual”

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Aflați cum sunt procesate datele despre comentarii.