Aruncă o privire în lucrarea lui Leila slimani Implică intrarea în acel tip de univers narativ (care se desfășoară încă în cosmosul său particular, având în vedere vârsta tânără a autorului) în care totul este implodat în profunzime și formă pentru cititorul surprins. Pentru că Slimani depășește genurile fără a se contopi, tăieturi și lacrimi în lectura sa, schimbând peisajul fără ca nimic să fie forțat. Un fel de minune narativ dat doar de grație acelor povestitori speciali.
Nimic mai bun decât citirea lui Slimani pentru acest timp al nostru care pare perturbator, distopian și contradictoriu în presupusa construcție prietenoasă a statului bunăstării. Uneori se desparte din cauza problemelor etnice și de integrare (cum ar fi a lui Najat El Hashmi, cu care împărtășește rădăcinile marocane), de parcă intră într-o intimitate plină de înstrăinare. Să sfârșim prin a sparge ceea ce se află în spatele coexistenței și care ne atacă pe neașteptate ca niște thrillere foarte reale.
Tot ceea ce vine de la Slimani are deja acea trupă de autor în schimbare fermecată de surpriza din complot. Cu excepția faptului că suntem imediat asaltați de mimica personajelor sale cu care ne oferă un hiperralism capabil de toate, o conștientizare deplină a scenelor și a viitorului personajelor sale. Doar acea parte a literaturii pe care o primești doar atunci când o ai, când știi să numeri din interior pentru că ai darul să o spui.
Top 3 romane recomandate de Leila Slimani
Cântec dulce
Vocea dulce a lemnului care-ți leagă copilul, senzația dulce de a locui într-o lume în armonie. Dar haosul este începutul și sfârșitul, de la big bang până la suflul vieții care sunt, și că suntem noi, protagoniștii acestei mici povestiri. O poveste care ajunge să fie mare, imensă. Mai ales că descoperim acea sumă de nuanțe care oferă o viziune caleidoscopică mai completă a stilului nostru de viață în sfera intimă și socială.
Myriam, o mamă a doi copii, decide să-și reia munca la o firmă de avocatură, în ciuda reticenței soțului ei. După un proces meticulos de selecție pentru a găsi o babysitter, ei decid asupra Louisei, care cucerește rapid inimile copiilor și devine o figură esențială în casă. Dar încetul cu încetul capcana interdependenței se va transforma într-o dramă.
Cu un stil direct, incisiv și uneori întunecat, Leila Slimani desfășoară un thriller tulburător unde, prin personaje, ni se dezvăluie problemele societății de astăzi, cu concepția lor despre dragoste și educație, supunere și bani, despre prejudecăți de clasă și culturale.
Țara celorlalți
Concepția termenului de țară poate fi atât de ambiguă încât ajunge să se transforme și să difere de la o viziune sau alta a celor doi locuitori ai aceleiași țări. Problema constă în dorirea de a-l priva pe celălalt de acel pământ. Pentru că atunci problema indică o apărare fără compromisuri, egoistă și egocentrică a unui ținut în care ideea de națiune sau țară are din ce în ce mai puțin sens și există doar ceva similar cu o țară mică, dacă războiul nu este intenționat.
În 1944, Mathilde, o tânără alsaciană, se îndrăgostește de Amín Belhach, un luptător marocan din armata franceză în timpul celui de-al doilea război mondial. După Eliberare, cuplul a călătorit în Maroc și s-a stabilit în Meknés, un oraș din zona Protectoratului francez cu o prezență semnificativă a militarilor și a coloniștilor.
În timp ce el încearcă să pregătească ferma moștenită de la tatăl său, pământuri nerecunoscătoare și pietroase, ea se va simți în curând copleșită de atmosfera riguroasă a Marocului. Singură și izolată în mediul rural, împreună cu soțul și cei doi copii, suferă de neîncrederea pe care o inspiră ca străină și de lipsa resurselor financiare. Munca dezinteresată a acestei căsătorii va da roade?
Cei zece ani în care are loc romanul coincid cu creșterea inevitabilă a tensiunilor și violenței care a dus la independența Marocului în 1956. Toate personajele trăiesc în „țara celorlalți”: coloniști, populația indigenă, militari, țărani sau exilați. Femeile, mai presus de toate, trăiesc în țara bărbaților și trebuie să lupte constant pentru emanciparea lor.
În grădina ogrului
Ființa umană se mișcă între filii și fobii. Primii împing dincolo de voință. Acestea din urmă anulează aceeași voință. Această poveste este despre filii suprapuse existenței, vieții, mediului. Opțiunea de a trăi într-o altă lume paralelă în care vă puteți preda dorințelor care trezesc simfonia asincronă a vieții.
Adèle pare să aibă o viață perfectă. Lucrează ca jurnalist, locuiește într-un apartament drăguț din Montmartre alături de soțul ei Richard, un medic specialist și de fiul lor de trei ani, Lucien. Cu toate acestea, sub această aparență a vieții de zi cu zi, Adèle ascunde un secret imens, nevoia nesățioasă de a colecta cuceriri. „În grădina Ogrului” este povestea unui corp aservit pulsiunilor sale, un roman feroce și visceral despre dependența sexuală și consecințele sale implacabile.
«Nu contează, totul este pierdut. Dorința cedează deja. Barierele au fost ridicate. Nu ar face niciun bine să te reții. Astfel încât? E la fel. Acum gândiți-vă ca dependenți de opiu, jucători. Este atât de mândră că a ținut tentatia la distanță câteva zile, încât a uitat pericolul ". De la autorul „Cântecului dulce”, Premiul Goncourt 2016.
Alte romane recomandate de Leila Slimani
Miros de flori noaptea
Fiecare scriitor se va confrunta la un moment dat cu motivul scrierii. Poate rămâne o constantă sau ajunge să se rupă și să se exorcizeze cu o poveste care se adâncește, până se arde, în acel creuzet ciudat în care se topește sufletul scriitorilor.
„Dacă vrei să scrii un roman, prima regulă este să știi să spui nu, să respingi invitațiile”. Atunci de ce să acceptăm propunerea de a petrece o noapte la muzeul Punta della Dogana? Prin arta subtilă de a divaga în noaptea venețiană, Leila Slimani pătrunde în procesul de creație al scrierii sale, abordând probleme de identitate și trecutul colonial, de deplasare între două lumi, Est și Vest, unde navighează și se leagănă, precum apele Veneției, un oraș al cărui destin este frumusețea și distrugerea. Această carte este și un dialog discret, impregnat de o dulce melancolie, cu copilăria sa în Maroc, cu tatăl său decedat. „Scrisul înseamnă să te joci cu tăcerea, înseamnă să mărturisești, în mod indirect, secrete de nespus în viața reală.”
