Cele mai bune 3 cărți ale genialei Alice Munro

Povestea și povestea și-au atins în sfârșit meritul summit literar în 2013. Când Premiul Nobel pentru literatură din acel an la care s-a dat Alice munro, toate acele nuvele, la jumătatea distanței dintre realitate și ficțiune în funcție de tendința lor, sunt mai mari decât povestea în sine sau povestea, tocmai câștigase acea considerație atât de necesară pentru toate aceste povești sintetizate încât, în acea capacitate de abreviere, dobândesc magia unui univers ajuns la ultimele limite, datorită măiestriei autorului.

A scrie o poveste sau o poveste înseamnă a sugera și dispune cititorul spre o meditație după ultima pagină sau paragraf ..., ei au știut-o bine din Cehov licitație Poe o Cortazar.

Revenind însă la acest scriitor canadian, pe lângă această magie a sintezei care durează ca un ecou transcendental la sfârșitul lecturii, ea contribuie cu o temă umană de neprețuit fragmentată în atâtea compoziții scurte. Orice antologie a acestui autor ajunge să devină un eseu filosofic cu ușurința poveștii, personajele trecătoare, dialogurile gustoase ...

Top 3 cele mai bune romane Alice Munro

dansul umbrelor

Pe distanțe scurte descoperim voința supremă a fiecărui autor. În scurtarea timpului, întregul repertoriu, eșantionul de interese și chiar impulsuri care o mișcă pe scriitoarea Alice Munro în acest caz se extind paradoxal. Motivele pentru a începe să scrieți se ramifică la infinit.

De la cea mai mică vârstă în care totul izbucnește din fantezie până la cea mai existențială dintre poveștile care își croiesc drum ca greața, ce aș spune Sartre, când cineva a călătorit deja o perioadă bună de viață. Chestia este că în acest volum, așa cum se întâmplă în atâtea alte ocazii, sunt adunate momente diferite întruchipate în personaje care se uită în viață între luminile și umbrele lor...

Magia Alicei Munro, care a fost invocată de atâția scriitori și critici literari, cu care a umplut de lumină viețile cotidiene, sentimentele și dialogurile și care a făcut-o cea mai bună nuvelitoare din literatura contemporană, câștigătoare a premiului. Nobel și Booker, era deja pe deplin înrădăcinat în prima dintre cele paisprezece cărți de povești ale sale: Dansul umbrelor.

Cincisprezece povești — unele dintre ele marcant autobiografice — care dezvăluie multiplele nuanțe ale naturii umane: o tânără descoperă cât de multe nu știe despre tatăl ei când îl însoțește pe ruta lui de livrare ca vânzător la Walker Brothers; o femeie măritată se întoarce acasă după moartea mamei sale și încearcă să-i revină surorii ei pentru timpul petrecut îngrijindu-se de ea; publicul de la un recital de pian pentru copii primește o lecție surprinzătoare când un elev „rar” transmite o emoție neașteptată. interpretarea unei piese.

O carte cheie în opera lui Munro, nepublicată până astăzi în limba spaniolă, care a câștigat Premiul Guvernatorului General și a consacrat-o drept marea povestitoare pe care a fost sortită să fie.

Vederea de la Castle Rock

Poate că aceasta nu este povestea cea mai apreciată de critici. Un aspect mai personal inundă acest set de povești. Dar merită întotdeauna să-l cunoașteți pe autorul care iese la plimbare prin propriile sale ficțiuni pentru a înfrunta orice lucrare ulterioară cu deplină cunoaștere.

Alice este, fără îndoială, un copil care se întâmplă să locuiască în impunătorul castel din Edinburgh. Între fanteziile băiatului și iluziile părinților săi, este descoperit acel spațiu comun al celor care suntem întotdeauna, copii care duc tot mai mult timp.

Într-o dezvoltare ulterioară care atinge nivelul visului, se deschid noi povești paralele care ne spun despre multe alte vise împărtășite pe o parte și pe cealaltă a oceanului, vise care pot fi văzute de la Castle Rock în zilele în care cerul este senin. .

Progresul iubirii

Iubirea, sentimentul nostru cel mai necesar și totuși cel mai instabil dintre toate emoțiile noastre posibile. Personaje care se mișcă între iubire cu toată puterea ei, lipsa iubirii ca urmare a acelei fragilități a celor mai frumoase.

Formele iubirii nu sunt doar tradiții romantice ale iubitorilor fără spațiu comun. Iubirea care se condensează cel mai mult este cea care apare ca singură soluție la conflict.

Toate personajele din acest roman împărtășesc acel sentiment de dragoste ca sentiment confuz că timpul va lua în cele din urmă. Nemurirea ar fi singura soluție pentru a ne putea deschide complet către iubire fără condiții, între timp ne putem bucura doar de momentele dragostei, abstractizând că nimic din ea nu va rămâne mai devreme sau mai târziu.

Alte cărți recomandate de Alice Munro...

Lunile lui Jupiter

Sau ciudățenia de a nu aparține deloc acestei lumi. Alice Munro aduce în poveștile ei acea senzație ciudată depersonalizantă care apare uneori când ne uităm la o fotografie a ceea ce am fost.

Amintirile noastre sunt acele fotografii sepia, în care un copil zâmbea sincer, în timp ce acum pare să arate o notă melancolică. În această carte ne uităm la sufletele personajelor care se confruntă cu trecutul lor. Reflectarea la ceea ce am fost poate ajunge să ofere o privire asupra a ceea ce s-a întâmplat între idealizat și distorsionat.

Există dezamăgire în gândirea acestor personaje, dar există și o mare empatie universală necesară. Trecutul este același pentru toată lumea la final, o sumă de amintiri subiective care se acumulează într-o bibliotecă fără spațiu pentru atâtea cărți vechi și albume foto.

5 / 5 - (11 voturi)

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Aflați cum sunt procesate datele despre comentarii.