Cel mai bun (și, de asemenea, cel mai rău) din Russell Crowe

Ei bine, Russell Crowe folosește multă încruntare ca resursă pentru multe dintre scenele sale. Și se pare că a fost abandonat fizic în ultimii ani (sau cel puțin așa se spune în fața a ceea ce ar putea fi orice altă problemă sau chiar cerințe de scenariu). Dar nu se poate nega că Crowe are acel ceva care transmite. Pentru că, fără a fi un om de frunte al canoanelor apolinice, el a fost întotdeauna acel actor care a captivat telespectatorii ample.

Ceva ca o cale de mijloc între carisma lui Sean Penn și apelul lui Richard Gere. Acolo merge Crowe în filmografia sa extinsă. Roluri de succes, voluntar sau nu, pentru a nu rămâne de un stereotip și a aborda acea idee de actor total capabil să se încruntă la orice complot. Poate că acesta este trucul pentru a ne convinge de abilitățile sale de actorie și de credința că reușește.

Peste 30 de ani iau în calcul o carieră cu puține suișuri și coborâșuri. Interpretări de tot felul care îl duc în vârful Hollywood-ului. Nu poți cere mai mult de la acest interpret din Noua Zeelandă care nu poate fi considerat niciodată terminat. Pentru că, deși nu mai este tânărul, sau tipul interesant de vârstă mijlocie, în acest moment poate juca tot felul de roluri astfel încât orice film să ia zboruri mai mari.

Top 3 filme recomandate de Russell Crowe

O minte uimitoare

DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:

Uite, de obicei nu-mi plac lucrările biografice în care bătăliile personale sunt glosate sau circumstanțele și deciziile fiecărei persoane sunt mărite la nivel epic. Dar în acest caz, ceea ce s-a întâmplat cu matematicianul John Forbes Nash este o altă poveste. Pentru că filmul ne oferă două viziuni foarte diferite. Pe de o parte, există vizionarea cuiva care nu cunoștea Nash și, prin urmare, nici măcar nu își poate imagina ce urmează. Pe de altă parte îi avem pe cei care cunoșteau deja viața și opera lui Nash și care, prin urmare, au fost deja avertizați...

Eram unul dintre cei care habar n-aveau despre renumitul matematician. Așa că am descoperit un complot fascinant în care Russell ne prezenta un plan guvernamental de spionaj și contraspionaj, de mișcări subterane pentru a evita războaiele reci și alte dezavantaje ale diplomației oficiale.

Până când totul explodează în fața ta... Într-un fel, acest film are o notă de Shutter Island, doar că nu la fel de întunecat. Desigur, are de-a face și cu faptul că profilul vital al lui Nash trebuie să strălucească în sfârșit în acea latură pozitivistă a vieții.

Deși intervine și un punct de umanitate făcut în Crowe. O interpretare tulburătoare în multe momente, dar care în cele din urmă se împacă cu lumea în care trăim când fantomele îi vizitează pe toată lumea...

Gladiator

DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:

Bine, da, este un blockbuster. Dar despre asta este și cinematograful. Dacă ai o poveste bună de spus, între cronică istorică și ficțiune, este mai bine să folosești resurse pentru a umple scenele romanilor și marile circuri decât să nu rămâi într-un exercițiu zadarnic...

Epopeea a fost perfectă pentru Russell, închis în acea ură mâhnitoare, în acea sete de răzbunare justificată, plină de noblețe și nevoie în fața răului. Cu toții am văzut acest film și totuși continuăm să-l vedem atunci când este „distribuit” la orice televiziune generală. Duelul dintre Crowe și Phoenix este antologic. Luăm mai mult decât resentimente față de Cezar și adorăm acel spirit al lui Crowe care se întoarce acasă parcă suspendat printre splendidul grâu în drum spre Emerita Augusta...

barbatul Cenusareasa

DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:

Filmele cu box ne apropie mereu de acea dihotomie dintre glorie și iad, stereotipată cu o plauzibilitate absolută în lumea boxului. Pentru a se apropia de greutatea lui James J. Braddok, Russell a trebuit să obțină acel fizic al boxerilor de altădată. Treaba este rotunjită cu acel gest melancolic al cuiva care își desparte fața în ring, înfruntând mai ales acele înfrângeri anterioare care i-au dus la cele douăsprezece frânghii.

Crowe și încruntarea lui fac din viața boxerului abordarea perfectă a unei epoci cu totul speciale a boxului între anii douăzeci și treizeci, cu Statele Unite cufundate în mizerie...

James J. Braddock suferă efectele crizei din 29 numit Marea Criză, după ce a fost boxer profesionist și și-a pierdut întreaga avere în investiții proaste. Lucrează ca lichior în port și familia lui trăiește supraaglomerată în mizerie. Managerul său crede în el și îl încurajează să-și încerce din nou norocul la box, deși nu mai este tânăr. Braddock învinge mulți rivali dând dovadă de tenacitate, curaj dar nu prea multă tehnică la început.

Soția lui se opune boxului și se ceartă cu managerul său; dar în cele din urmă, îndemnată de mizerie, acceptă să-și expună soțul. După aceasta, primește o a doua șansă în care va trebui să înfrunte titlul contra Max Baer, un boxer brutal care a ucis doi adversari cu o mână dreaptă puternică în ring. Lupta este programată pentru 15 runde și oamenii pariază 9 la 5 pe Max Baer. Braddock rezistă incredibil de artilerie pugilistică grea a lui Baer și simte mâna dreaptă puternică și devastatoare a adversarului în capul său.

Cele mai proaste filme ale lui Russell Crowe

Sălbatic

DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:

Nu vreau să fiu crudă... Dar după ce am văzut acest film mi se pare că deteriorarea fizică a lui Russel Crowe merge mână în mână cu pierderea abilităților sale actoricești.

Merită ca psihopatul de la volanul SUV-ului să se poată adapta de la început la acel look între felin și insondabil pe care l-a purtat dintotdeauna Russell. Dar chestia pierde benzină când vedem că trage clapeta de accelerație pe străzile din New Orleans.

Totul este prea capricios. Merită că tipul este acolo și protagonistul îi afectează puțin moralul. Dar fără rădăcinile unei cauze mai mari, o asemenea banalitate nu este justificată chiar dacă ți se vinde ca un exponent al violenței gratuite care ne înconjoară.

Și apoi mai este performanța în sine. De partea ei, încă te lasă. Dar chestia cu Russell este ceva de nespus. Rictus insondabil până la punctul în care nu vezi un fundal în psihopatia lui. Pentru că merită ca băieții răi să fie răi din întunericul elevilor lor. Dar trebuie să existe întotdeauna altceva care ne atrage.

Luând totul înainte, singurele momente care agăță pot fi cele pe care Russell le ocupă vorbind cu un prieten al victimei sale într-o cantină. Pentru că acolo se mestecă tragedia. În acele momente, da, tensiunea debordează de parcă ar fi fost treaba lui Tarantino, dar nimic altceva...

5 / 5 - (15 voturi)

2 comentarii la „Cel mai bun (și, de asemenea, cel mai rău) din Russell Crowe”

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Aflați cum sunt procesate datele despre comentarii.