Frica a făcut suspansul ca o sublimare creativă. Hitchcock a avut acel dar pentru recrearea oricărei frici între simboluri care se leagă de subconștientul și răsturnările nebănuite ale comploturilor sale. Un virtuoz căruia îi este foarte dor de culoare. Mai presus de toate ca să-și fi rezumat arta cu evoluția unui cinematograf mereu îmbunătățit din punct de vedere tehnic, dar care încă avea nevoie de propuneri ingenioase.
Ne-au rămas însă filme de neuitat încărcate cu scene care, tocmai din cauza acelei dominații a simbolicului față de oniric, ne șochează și ne copleșesc. De la cele mai solicitate drame la acea vreme până la thrillere de avangardă pentru zilele lor. Scripturi culese din mari romane sau mobilate din imaginația lui debordantă. Zeci de lucrări grozave care sunt valabile și astăzi.
Sunt momente când Filmografia lui Hitchcock, dincolo de scena căzii din «Psihoza», care pentru mine a reprezentat descoperirea cinematografiei ca artă care te copleșește din cea mai tulburătoare nedumerire. Ca acea femeie, cu o asemănare singulară cu o soție decedată, care apare rătăcită în timpul interogatoriului bănuitului soț. Până îl face să mărturisească. Cu toate acestea, când anchetatorii au mers să-i mulțumească acelei femei pentru rolul ei aranjat anterior, ea i-a asigurat că nu a putut să meargă...
Sau când prizonierul pregătește planul de evadare împreună cu agentul funerar, acceptând să fie pus într-un sicriu ca singura cale de a scăpa și apoi să fie eliberat de el. Până când, din cauza întârzierii, aprinde un chibrit în interiorul sicriului când aude căderea pământului și descoperă că este însoțit de amintitul pompei funebre, care a murit pe neașteptate.
Într-o subiectivitate pe care munca bună a lui Hitchcock nu o poate cuprinde niciodată, vom alege ceea ce este pentru mine cel mai bun din ea cel mai bun din hitchcock. Pregătește-te pentru o selecție care te va uimi...
Top 3 filme recomandate de la Alfred Hitchcock
Străini într-un tren
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:Crima perfectă nu există. Cu excepția cazului în care altcineva o face pentru tine, caz în care motivele se estompează și alibiul perfect apare fără alte prelungiri. Mintea capabilă să conceapă problema nu era alta decât cea a Patricia Highsmith, încărcate după cum știm deja cu furtuni insondabile. Ideea este că Hitchcock a mărit și mai mult propunerea.
Pentru conviețuirea problemei, cel puțin unul dintre cele două personaje trebuie să cunoască o parte din viața celuilalt. Astfel, propunerea de schimb de infracțiuni poate avea o acceptare inițială mai mare. Dialogurile dintre Guy și Walker ne asediază cu un sentiment de cea mai ciudată trădare. Violența, impulsul de a culege o viață ne apare ca o sinergie între minți situate în pragul animozității capabile de orice.
Guy, un tânăr campion la tenis, este abordat de Bruno, un tânăr care știe despre viața și miracolele sale prin presă și care, pe neașteptate, propune o dublă crimă, dar schimbând victimele pentru a-și garanta reciproc impunitatea. În felul acesta și-ar putea rezolva problemele respective: el ar suprima soția lui Guy (care nu vrea să-i acorde divorțul) și, în schimb, Guy ar trebui să-l ucidă pe tatăl lui Bruno, pentru ca Bruno să poată moșteni o mare avere și să trăiască singur. termeni.
Geam din spate
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:La fel Stephen King A revenit la problema convalescenței și a închiderii în „Misery” ca fiind cea mai claustrofobă dintre prezentări. Aproape nimic nu se întâmplă pentru cei care așteaptă o recuperare fizică. Dar în acel interval în care viața cuiva se oprește, se pot întâmpla cele mai neașteptate lucruri, deoarece se schimbă focalizarea și aspectele care trec neobservate devin umbrele vieții care pândesc mereu, dar cărora nu li se acordă aproape niciodată atenție...
Cât despre creatorul ideii originale în aspectul ei cinematografic, Hitchcock a considerat că viețile celorlalți erau prea de rutină. Totul indică spre mediocritate, spre normalitate în vecinii zâmbitori care ne urează bună dimineața. Dar dacă ne oprim o clipă ne putem adânci în plăcerea voyeuristă a celei mai intime observații. Și poate acolo vom descoperi că nimic nu era atât de „normal”...
Stewar, fotoreporter, este forțat să se odihnească cu un picior în ghips. În ciuda companiei iubitei sale Kelly și a asistentei sale Ritter, el încearcă să scape de plictiseală observând de la fereastra apartamentului său cu binoclul ce se întâmplă în casele de peste drum. Din cauza unei serii de circumstanțe ciudate, el devine suspicios față de un vecin a cărui soție a dispărut.
Psihoză
DISPONIBIL PE ORICE DINTRE ACESTE PLATFORME:Capodopera de thriller prin excelență. Precedentul pentru sute de filme în care cea mai amenințătoare psihopatie planează asupra protagonistului de serviciu. Doar că Hitchcock încarcă ideea din cele mai umane filii și fobii pentru a face nebunia mai tangibilă.
Norman Bates poate avea chiar și un anumit farmec de început. Tipul amabil care pune întrebări pe stradă. Dar, așa cum Ed Gein, personajul real pe care se bazează Bates, și-a ascuns iadurile de foc din copilăriile traumatizante, Bates nu este cine pare. Deghizarea mamei lui este terifiantă pentru că, dincolo de simplitatea ei, ne conduce în acel spațiu labirintic al fricilor atavice, al traumelor și al vinovăției.
Totul se dezlănțuie ca o ură concentrată asupra lui Marion Crane, călătoarea neașteptată care se oprește la motelul lui Bates pentru că orice loc este bun pentru ea să scape în mijlocul furtunii. De aceea există un anumit sentiment că cineva care vine din propriile lumi întunecate ajunge în gura lupului. Ultima ta cină cu Bates nu este irosită. El este pe cale să-l întâlnească pe Norman și pe biata lui mamă bolnavă...
1 comentariu la «Cele mai bune 3 filme ale Alfred Hitchcock»