Literatura mexicană a avut, și întreține întotdeauna, o multitudine de berbeci, scriitori de medii foarte diverse care au îmbogățit și măresc încă acea moștenire imaterială a literelor.
Guadelupa Nettel Este unul dintre mari povestitori mexicani actuali. Din inepuizabil Elena Poniatowski licitație Ioan Villoro, Alvaro Enrigue o Jorge Volpi. Fiecare cu „demonii” săi (demonii pentru că nu există nimic mai motivant pentru a scrie decât un punct de tentație diabolică, un gust „nebun” pentru înstrăinarea cu care fiecare scriitor bun dezbrăcă lumea în mizerie).
Nettel este încă un exemplu în profesia de a scrie ca vocație deplină, deterministă. Pentru că atât pregătirea academică, cât și dedicarea narațiunii au trecut cu acea paralelă devenire a cuiva care se bucură de o voință de fier, forjată dintr-o puternică respirație interioară.
Totul în Nettel găsește acea cale ideală spre final de ce. Pentru a te antrena în literatură, începe prin a scrie povești și sfârșește prin a sparge în romane sau eseuri cu autosuficiența cuiva care se cunoaște deja pe sine în artele esențiale. Așa că astăzi nu ne putem bucura decât de cărțile lui.
Top 3 romane recomandate de Guadalupe Nettel
Oaspetele
Pentru a-mi descoperi teoria conform căreia această autoare a venit la roman cu temele bine făcute și cu acea măiestrie pe care o permite virgueria geniului, nu este nimic mai bun decât să aprofundezi în această lucrare de debut. O explozie echilibrată, ca un cocktail exploziv, între existențialism, intimitate și imaginație.
În unele ocazii, în fața unor situații neașteptate, putem simți că reacționăm de parcă ei nu am fi noi. Expunerea la anormal, la un fenomen atipic pentru compoziția noastră de timp și loc pentru a arăta în noi o gazdă găzduită în creier, capabilă să ne îndrume complet, de la voce la gesturi...
Povestea ciudată a unei fete locuită în interior de o ființă tulburătoare, poate imaginară, poate nu. Ana are o luptă tăcută împotriva acelei surori siameze, până când invitatul începe să se manifeste în mediul lor familial într-un mod devastator.
În jurul acestei prezențe se forjează evenimentele unei vieți, printre care tragediile familiale și existența ei ca adult. Ana știe că, mai devreme sau mai târziu, la ea se va produce o dublare.
Acest roman descrie un lung rămas-bun de la lumea vederii și o întâlnire cu universul orbilor, dar și cu chipul subteran și cel mai îndepărtat al orașului Mexico. Personajele, inclusiv orașul, se desfășoară într-o confuzie de reflecții, mișcându-se între superficial și profund, conștient și inconștient, întuneric și luminos, fără să cunoască vreodată teritoriul pe care ne aflăm.
Sunt oameni care, din cauza unui defect fizic sau psihologic, nu își găsesc un loc în lume și se organizează în grupuri paralele care își impun propriile valori și îi înțeleg frumusețea rară. Autorul explorează aceste universuri ghidându-se de o intuiție: în aspectele pe care refuzăm să le vedem despre lume – sau despre noi înșine – se ascund liniile directoare care ne ajută să facem față existenței.
Invitatul a fost primul și tulburător roman al căruia, odată cu trecerea cărților și a premiilor, a devenit una dintre vocile cu cel mai prezent –și viitor– narațiunii în limba spaniolă.
Singurul copil
Nimic mai iubit decât ceea ce s-a pierdut, cum ar spune Serrat. Dar nimic mai dorit decât ceea ce nu se știe încă (sau nimic mai frumos decât ceea ce nu am avut niciodată, așa cum încheie Serrat în sfârșit).
Anticipatul care nu devine niciodată, cel mai rău care ni se poate întâmpla. Pentru că visele și dorințele noastre sunt construite pe imaginat; modurile noastre de a scăpa puțin de noi înșine. Cu atât mai mult dacă este vorba de a cunoaște chipul unui copil și de a te apropia de a-i descoperi respirația în timp ce doarme.
La scurt timp după ce a ajuns la opt luni de sarcină, Alinei i se spune că fiica ei nu va putea supraviețui nașterii. Ea și partenerul ei întreprind apoi un proces dureros, dar și surprinzător de acceptare și doliu. Acea ultimă lună de sarcină devine pentru ei o oportunitate ciudată de a o întâlni pe acea fiică la care au atât de multe probleme să renunțe.
Laura, marea prietenă a Alinei, face referire la conflictul acestui cuplu, reflectând în același timp la iubire și la logica ei uneori de neînțeles, dar și la strategiile pe care le inventează ființele umane pentru a depăși frustrarea. Laura ne povestește și povestea vecinei sale Doris, o mamă singură a unui băiat fermecător cu probleme de comportament.
Scris cu doar aparentă simplitate, Singurul copil Este un roman profund plin de înțelepciune despre maternitate, despre negarea sau presupunerea ei; despre îndoielile, incertitudinile și chiar sentimentele de vinovăție care o înconjoară; despre bucuriile și durerile de inimă care o însoțesc. Este și un roman despre trei femei –Laura, Alina, Doris– și legăturile –de prietenie, de iubire– pe care le stabilesc între ele. Un roman despre diversele forme pe care le poate lua familia în lumea de azi.
După iarnă
Unul dintre acele romane care ne dezbracă pe toți. O expunere la marea lumină Nettel a trupurilor noastre, întruchipată ca cititori în personajele acestei povești.
Dezbracarea la care suntem supuși este produsă ca o alchimie literară care ne sublimă, care reușește să ne ridice spre acea perspectivă care contemplă viața altora și ajunge să o trăiască.
Pentru că literatura este empatie și, folosită într-un mod magistral ca în acest roman, reușește să ne ofere și o putere aproape divină de a observa viețile altora și de a le trăi.
Claudio este cubanez, locuiește la New York și lucrează la o editură. Cecilia este mexicană, locuiește la Paris și este studentă. În trecutul său există amintiri despre Havana și durerea din cauza pierderii primei iubite, iar în prezent, relația complicată cu Ruth.
În trecutul ei există o adolescență grea, iar în prezent, relația cu Tom, un băiat cu o sănătate delicată cu care își împărtășește pasiunea pentru cimitire. Va fi în timpul călătoriei lui Claudio la Paris când destinele lor se vor intersecta.
În timp ce Claudio și Cecilia își descriu în detaliu zi de zi la Paris și New York, amândoi își dezvăluie nevrozele, pasiunile, fobiile și reminiscențele trecutului care le dictează temerile, dând o seamă despre modul în care s-au cunoscut și despre circumstanțele care le afectează. ei au dus la intermitent să se placă, să se iubească și să se urască reciproc.
După iarnă arată cu un stil incisiv, uneori plin de umor și când emoționant, mecanismele relațiilor amoroase, precum și diversele lor ingrediente.
Cu o coloană sonoră de fundal cu Nick Drake, Kind of Blue de Miles Davis, Keith Jarrett sau The Hours of Philip Glass, povestea de dragoste dintre Claudio și Cecilia face parte dintr-o poveste mai amplă care acoperă o perioadă importantă din viața lor.
Fiecare își continuă călătoria desenând o hartă făcută din întâlniri și absențe, din căutări și incertitudini, din doruri și regrete; Fiecare, forțat de circumstanțele sale, coboară în abisul înfrângerilor sale mentale în căutarea cheilor pentru a relaționa atât cu ceilalți, cât și cu el însuși și pentru a-și construi, dacă este posibil, propria sa oază de fericire.
Guadalupe Nettel a scris un roman răsunător, de o ambiție și o intensitate neobișnuite, care pătrunde cu măiestrie în universul ei recunoscut, cel al ființelor care locuiesc în margini, înstrăinarea, anomalia. Cu ea, se impune definitiv ca una dintre vocile esențiale ale narațiunii latino-americane actuale.
Alte cărți recomandate de Guadalupe Nettel
Rătăcitorii
Din cauza întorsăturilor acestei lumi, uneori sunt cei care își pierd Nordul și orizontul. Pentru că răsturnările aduc schimbări. Și în timp ce unii își recuperează întotdeauna aceeași poziție când ajung la 360 de grade, alții nu se mai întorc niciodată la ceea ce au fost. Personajele s-au întors spre antipozii existenței.
Într-una dintre poveștile adunate în acest volum, protagonista explică întâlnirea ei cu un albatros, acea pasăre solitară cu zbor maiestuos căreia Baudelaire i-a dedicat o poezie. Ea și tatăl ei dau peste ceea ce ei numesc „albatroși rătăciți” sau „albatrosi rătăcitori”, păsări care, din cauza suprasolicitarii din cauza lipsei vântului, înnebunesc, se dezorientează și ajung să ajungă în locuri foarte îndepărtate de habitatul lor natural. .
Protagoniștii acestor opt povești sunt fiecare în felul său „rătăcitor”. Un eveniment neașteptat a rupt rutinele vieții lor, forțându-i să părăsească spațiul lor obișnuit și să se deplaseze prin teritorii ciudate. De exemplu, fata care într-o zi întâlnește într-un spital un unchi care a fost interzis din familie de ani de zile pentru ceva ce nimeni nu vrea să spună; actorul frustrat care începe, fără să-și dea seama, o altă viață în casa unui fost coleg de carieră pentru care lucrurile au mers mai bine; femeia care locuiește cu copiii ei într-o lume pe moarte în care este mai bine să adormi decât treaz, sau naratorul magnificei povești „Ușa roz”, care descoperă soluția vieții sale de familie nesatisfăcătoare pe o străduță singuratică.
Aceste povești, care se mișcă între realism și fantezie, își confruntă personajele cu acea obsesie pe care societatea noastră a cizelat-o cu grijă: aceea a succesului și eșecului și demonstrează măiestria pe care Guadalupe Nettel a obținut-o în acest gen.
