Înfășurat în versuri din poezie, Masa Sarah Curând a ajuns să-și mute versurile în proză, concentrându-se în principal pe roman, cu rezultatul obișnuit prețios în forme și adânc în fundalul narațiunii.
Pe baza rezultatelor, se poate considera că materializarea scriitorului germinat din rădăcini în versuri, înzestrează naratorului o voce anume, cu un semn distinctiv. îmi amintesc acum Benjamín Prado sau Carlos Zanon, autori de bibliografie diversă care provin și din lumea rimelor.
În cazul Sara Mesa, trecerea de la vers la paragraf se transformă într-o carieră strălucitoare trufat cu povești grozave premiate în premii prestigioase.
Cu incursiunile recente în repetiție, Sara Mesa este deja unul dintre acei autori versatili, angajați (așa cum se spune) în transferul viziunii lor cronice despre zilele noastre. Dotată cu imaginile sale puternice, încărcate cu imagini, Sara Mesa scrie despre acea lume care este mereu separată, în așteptarea redescoperirii de către cititorii care descoperă latența ascunsă a lumii, mecanisme esențiale ale realității noastre pe care doar scriitorii cu sufletul poeților o cunosc cum să ne prezinte.
3 Romane recomandate de Sara Mesa
La Familia
Celula societății moderne, așa cum a spus unii gânditori și a replicat mai târziu sinistrul total în unele dintre cântecele lor dureroase. Și aceasta este partea care trebuie abordată într-un roman care se respectă. Pentru că există spații rănitoare în familie. Locuri comune și în același timp foarte diferite, care se reproduc în case de oriunde în lume.
Un roman care ne invită să aruncăm cu ochiul în acea fereastră îndepărtată în care mișcările pot fi văzute în lumina slabă, unde lucrurile care alcătuiesc scene ale umanității se petrec ca niște spectacole teatrale ale tragicomediei inimaginabile.
„În această familie nu există secrete!”, proclamă la începutul acestei cărți Damián, tatăl, un om cu idei fixe și idealuri obsedat de rectitudine și pedagogie. Dar acea casă fără secrete este de fapt plină de crăpături, iar opresiunea care se respira în interiorul zidurilor ei va ajunge să creeze căi de scăpare, coduri clandestine, ascundere, prefăcători și minciuni.
Formată din două fete, doi băieți, o mamă și un tată, această familie aparent normală, de clasă muncitoare și plină de bune intenții, este protagonista unui roman coral care se întinde pe câteva decenii și ale cărui povești bat cu dorința de libertate și critică. dintre pilonii care au susținut în mod tradițional și susțin încă în mare măsură instituția familiei: autoritarismul și supunerea, rușinea și tăcerea.
Sara Mesa demonstrează încă o dată că are un ochi clinic pentru a dezbraca comportamentul uman, a detecta rănile latente și a descrie în toată complexitatea sa fragilitatea, contradicțiile și slăbiciunile care ne alcătuiesc. Această carte este o nouă întorsătură în construcția unuia dintre cele mai puternice universuri literare ale literelor spaniole actuale și confirmarea unui talent care nu încetează să crească.
Iubire pentru toți
Uneori limbajul ne copleșește în bogăția sa, incapabil în ciuda tuturor definiției perfecte, a cuvântului oportun, a sensului iluminator care arată tot ceea ce ne mișcă. Acesta este un exercițiu narativ care dezbracă acele mizerii. O resemnare fantastică, predarea înaintea transcendenței imposibile a conceptului din expresia limitată a oricărei limbi. Dragostea ar fi nota la care nu se poate ajunge niciodată, dar este doar sfârșitul sau începutul limitelor incredibile care, în ciuda tuturor, oferă un mozaic de umanitate turbată în căutarea unor orizonturi de neatins. Nu este vorba despre grandios sau bombastic, ci despre detaliu, esență și anecdotic. Acolo unde rezidă acel adevăr șocant care ne încarcă cu o ciudată frumusețe melancolică a imposibilului.
Povestea Un amor are loc în La Escapa, un orășel rural în care Nat, un traducător tânăr și fără experiență, tocmai s-a mutat. Proprietarul ei, care îi dăruiește un câine ca gest de bun venit, își va arăta în curând adevăratele culori, iar conflictele din jurul casei închiriate –o construcție proastă, plină de crăpături și scurgeri– vor deveni o adevărată obsesie pentru ea. Restul locuitorilor zonei - fata de la magazin, hippieul Piter, Roberta batrana si nebuna, neamtul Andreas, familia orasului care petrece acolo in weekend - il vor intampina pe Nat cu aparenta normalitate, in timp ce neintelegere reciproca si ciudatenie. bate în fundal.
La Escapa, cu muntele El Glauco mereu prezent, va ajunge să dobândească o personalitate proprie, apăsătoare și confuză, care o va confrunta pe Nat nu numai cu vecinii, ci și cu ea însăși și cu propriile eșecuri. Plin de tăceri și neînțelegeri, de prejudecăți și neînțelegeri, de tabuuri și transgresiuni, Un amor abordează, implicit, dar constant, problema limbajului nu ca formă de comunicare, ci a excluderii și diferenței.
Sara Mesa confruntă încă o dată cititorul cu limitele propriei morale într-o lucrare ambițioasă, riscantă și solidă în care, parcă ar fi o tragedie greacă, ies treptat la iveală cele mai neașteptate impulsuri ale protagoniștilor săi în timp ce, În paralel, comunitatea construiește. țapul său ispășitor.
Adaptarea cinematografică a lui Isabel Coixet oferă noi răsturnări de situație acestei intrigi. Iar istoria oferă întotdeauna noi posibilități pentru diverse scenarii și margini surprinzătoare.
Chipul de pâine
De când s-au întâlnit Almost și El Viejo, am presupus indecentul sau cel puțin inadecvatul. Și atunci Sara Mesa ne-a câștigat deja pentru cauza înfruntării celor imposibile conturate din punct de vedere moral.
Pentru că da, este nepotrivit ca un adult să se relaționeze cu o fată, chiar de rău augur de la prima vedere. Dar dincolo de dragostea făcută tabu, Sara Mesa ne conduce către alte semnificații ale simbolurilor care zguduie totemurile etice. Poate cu o intenție incitantă, poate cu o voință de a deranja și de a deplasa..., ideea este că pânza de păianjen a conștiinței noastre, care se țese pe măsură ce relația dintre iubiții imposibili în lumina noastră crește, servește astfel încât complotul să invite să continuăm să înaintăm prin pânza de păianjen în timp ce ne prinde iremediabil în capcană.
Pentru că cârligele interzise atâta timp cât ființa umană are rațiune. Și nimeni nu se îngăduie de ceea ce este interzis mai cu nerăbdare decât cei care se simt separați, maltratați de mediul lor. Din condiția lor de blestemați pentru circumstanțele lor, protagoniștii sfâșie convențiile sociale care au ajuns să-i marginalizeze în natura lor ca victime colaterale. Este curios cum în simplitatea ei aparentă, în fluiditatea scenelor sale, autoarea semănă semințe existențiale din transcendența imaginilor ei tulburătoare.
Alte cărți recomandate de Sara Mesa...
Patru câte patru
Pozat practic ca o distopie, o oglindă, un simbol al evoluției sociale, acest roman ne plasează în acea situație privilegiată a celui care observă un întreg mediu închis, o lume mică care ajunge să fie o mică replică a întregului cosmos social.
Intrăm sub pragul de intrare sobru al Colegiului Wybrany, cu acel sentiment de a avansa printr-o lume nouă, cu regulile sale stricte. Și cunoaștem stratificarea socială a elevilor, profesorilor și părinților cu orizontul unui mister tulburător, cum nu ar putea fi altfel atunci când întrezăm mecanismul esențial al tuturor și interesele lor de bază. Educație, instruire pentru băieți și fete care indică speranța unei lumi decadente.
Copii privilegiați în care este pusă toată speranța unui viitor posibil. Behaviorism din momentul în care pereții și ușile sunt închise și spiritul rebel veșnic al deținuților ca Celia și alți prieteni care vor să părăsească acel spațiu cenușiu sufocant. Pentru că, logic, sunt lucruri pe care nu le știm despre funcționarea Colegiului Wybrany, deși simțim acea tensiune care duce la înstrăinare, înstrăinare, încercări de violență. Până la sfârșit lumina înțelegerii își face drum cu luciditatea ei aproape orbitoare.
Cicatrice
Un roman care trece totul cu înstrăinarea pentru a ajunge să descopere acele contradicții și dihotomii care mișcă aspecte esențiale precum dragostea sau cotidianul.
Sonia și Knut, două personaje care își alimentează viziunea alienată asupra lumii, care se magnetizează, dar care, cel puțin din perspectiva lui Sonia, ajung să atingă acea oboseală în fața unei personalități la fel de simetrice cu a lor ca a lui Knut. Pentru că el, acel străin care a venit în viața sa din existența îndepărtată a unui PI, își expune viziunea asupra lumii pe cât de fascinantă pe atât de aberantă, acel mod de a trece prin lume uitând de liniile morale, atitudinile reglementate, cu autoritatea căruia crede că știe adevăruri străine restului lumii.
Knut este atât de corect și atât de bine întemeiat încât îl face pe Sonia să simtă acel sentiment de revărsare cu realitatea ei. A te îndepărta de el este o tentație primordială. Dar sămânța acelei dislocări din care este necesar să scape este deja semănată și viața Soniei va avansa prin modele improvizate de negare în fața a ceea ce este impus.
Cu note despre motivațiile de abordare a meseriei de a scrie, în jurul acelui labirint care implică căutarea celor mai interne motivații, relația de dragoste și detașare dintre Sonia și Knut ne duce în aspecte filozofice și metafizice într-o societate rece care abandonează orice pretenție de clarviziune. Dar, pe lângă acel aspect filozofic care ridică întrebări despre o mie de aspecte, deși filtrate de agilitatea complotului, scenariile variază între cele de vis și cele ciudate, spre abordări surprinzătoare în mutația lor continuă.
