Cele mai bune 3 cărți de Paolo Cognetti

Scriitorul Paolo Cognetti El este unul dintre acei autori hotărâți să alunece în literatura sa de ficțiune un punct de transcendență, de natură aproape filosofică, cu gust pentru istorie cu implicații umaniste.

Și totuși nu este vorba despre scrierea unor povești cu o morală sau deghizarea complotului de ramificații complexe. Cognetti pare să caute doar un fel de impresionism, o pânză existențială în jurul personajelor prezentate în goliciunea emoțiilor lor, aproape întotdeauna cu o noțiune pozitivistă în incontestabila atingere realistă care sfârșește prin alunecarea sentimentului melancolic al trecerii timpului.

Protagoniști care pleacă să se întâlnească cu ceea ce au fost, mărturisiri după ceea ce au trăit când, ceea ce au trăit, plasează deja aceste personaje într-o jumătate de viață despre care Dante a vorbit deja Divina Comedie.

Desigur, tot ceea ce regândește dilemele introspective suculente în zilele noastre aduce întotdeauna acel peisaj mimetic, acea cunoaștere naturală a atâtor lucruri pe care protagonistul le poate trece. Și dacă acțiunile propuse oferă și acel interes pentru aventura personală, chiar mai bine.

Top 3 cărți recomandate de Paolo Cognetti

Cei opt munți

Prietenie fără trivialități, fără subterfugii. Puțini dintre noi pot număra prieteni pe degetele unei mâini, în cel mai profund concept de prietenie, în sensul său liber de orice interes și întărit prin relații. Pe scurt, afecțiunea dincolo de orice altă legătură din care iese un fel de reciprocitate.

Ceea ce ni se povestește în această carte între Pietro și Bruno ne aduce înapoi la esența a ceea ce am fost, la acea prietenie pe care am dat-o uneori, la acele legături pe care le legăm chiar și cu sânge. Creșterea nu trebuie să însemne întotdeauna părăsind paradisurile. Atâta timp cât ești capabil să-ți menții acelea sau acei prieteni cu care ai blocat acea afecțiune incasabilă, poți crește împăcat cu copilăria ta care te-a văzut plecând. O lectură emoțională și transcendentală, o înțelegere nu profundă, dar ușoară, a magiei destinului care vine și pleacă, care te revendică ca parte a unei alte persoane și că numai odată cu ea găsești din nou sens în timp ce rătăcești prin lume.

Pietro își face drum între orașe, forjând unul dintre acele viitoruri câștigate de muncă grea și tenacitate. Bruno rămâne printre munții Dolomiților. Dar amândoi știu că acolo, între vârfuri înalte, pajiști întinse și chei adânci, le așteaptă timpul. O paranteză pentru a împărtăși cu Dumnezeu sau cu oricine aprecierile tale despre trecut și viitor, despre părinți, despre dragoste, despre vinovăție și despre vise. Un roman care își face drum în jurul lumii ca un ecou inextinctibil născut între cei opt munți.

Băiatul sălbatic

Alegoria abandonului ca filozofie. Binecuvântarea ascetului ca singurul placebo spre eliberare. Băiatului care este acum bărbat îi este greu să se acomodeze în convențiile sociale, în formulele deja ridicate, în armături ideologice.

Naratorul își propune. Primii pași sunt plini de incertitudine. Dar, pe măsură ce merge, tipul descoperă că problema încearcă să supraviețuiască pentru a simți că ești viu, că nu există niciun efort mai rău decât să te lași purtat de inerție. Că ceea ce îl putea aștepta când va îmbătrâni era acea remușcare râncedă pentru care nu avea de gând să se întoarcă. Între munți (bineînțeles), interacțiuni trecătoare cu alți oameni, (așa cum este văzut în esență de autor), animale și acele forțe ale naturii care îl reconectează cu esența dincolo de alți înlocuitori bruni ai conexiunii secolului XXI, naratorul ajunge bucurându-se de călătorie, de sentimentul de apartenență, fundamental, la ciclul vieții.

Fără a ajunge vreodată la vârf

Vârful lumii nu mai este ceea ce a fost. Nu mai oferă această viziune mistică, deoarece sute de oameni de duminică au fost imortalizați într-o linie de tip supermarket pentru a accesa vârful. Așadar, nu strică recuperarea acelui spirit aproape divin al muntelui prin povești ca aceasta transmise cu această ocazie într-un minunat caiet de călătorie.

Din fericire, Nepal oferă mult mai multe scenarii legate de acel punct de nemurire, de spiritualitate din zona cea mai înaltă din lume din care să facă o ofrandă sau să invoce stelele. Cognetti ne invită să întreprindem o călătorie lungă în etape în împrejurimile acestui pământ retras ca nimeni altul spre cel mai înalt. Dincolo de Everest există locuri care rămân practic neatinse pentru fotografii fără scrupule. Și acolo suntem mișcați de un Cognetti care face din atavic o legătură fascinantă cu teluricul acelui loc care încearcă să atingă cerul.

Cognetti în căutarea sfârșitului lumii pentru a se întâlni pe drum. Viața a făcut aventură și s-a prezentat în înghițituri intense între frigul înghețat și adăpostul ascetic ciudat al lecturilor naturaliste care oferă răspunsuri doar din experiența deplină a deposedării materialului în îndepărtarea civilizației.