Istoricul Julian Casanova Este unul dintre marii diseminatori ai viitorului Europei secolului XX și cu mai mare zel în Spania aceluiași secol. Este adevărat că focusul său, să spunem, tinde spre o istoriografie a revoluțiilor, către acele convulsii sociale din mișcările de bază. Dar este că toată schimbarea socială vine din acea scânteie de schimbare forțată, din asaltul asupra puterii când cei bogați puternici fac ca abuzul să devină norma.
Ideea este că revoltele nu reușesc întotdeauna. Uneori, republicile și atacurile au fost lăsate în tentative, iar ca răspuns a apărut și mai multă represiune. Dar istoria înfrângerilor servește și pentru a menține vie amintirea, tocmai, că nedreptățile se luptă. Julián Casanova salvează și diseminează cu destul de atractiv pentru a fi un autor de best-seller fără a aborda ficțiunea istorică cu care alți autori ai generației sale, precum Jose Luis CorralEle ajung la toate tipurile de cititori. Cititorii mai apropiați de setul narativ hibrid tipic marilor ficțiuni istorice. Aceste baze perfect documentate însoțite de intraistorie capabilă să pună scena în fapte într-o mai mare măsură.
Dar Casanova este suficient și s-a terminat cu gustul său pentru eseu și cronica de bază istorică. Pentru că Istoria în sine este incitantă de îndată ce este zgâriată, darămite atunci când cineva ca Julián Casanova traversează pielea faptelor și ne cufundă în torentul celor mai transcendente evenimente.
Top 3 cărți recomandate de Julián Casanova
O violență neîmblânzită
Nu de puține ori auzim că demonstrațiile de astăzi par tăiate după același tipar, așa cum sunt conduse și replicate de Dumnezeu știe ce interese ascunse. Poate, poate..., și atunci treaba ar dura mult...
O nouă abordare a manifestărilor recurente și uneori continue ale violenței care, de la terorismul anarhist la războaiele de succesiune din Iugoslavia, au marcat cu sânge și foc istoria secolului XX european. În ea ies în evidență violența colonială, epurarea etnică, genocidul, războiul și violența sexuală, unde călăii, ucigașii și violatorii și-au creat propriile ritualuri de tortură și moarte, practicate individual sau în grup, văzute de mulți mai mulți, victime, martori și ucenici de criminali.
Sunt multiple povești care se suprapun și se intersectează între ele, din Spania până în Rusia, de la Marea Baltică până la Marea Mediterană, pentru a descoperi logica violenței. Iar în narațiune, ideologia rasei și a națiunii, momentele de criză generate de războaie și revoluții și proiectele de utopii totalizatoare se remarcă ca fire conducătoare. Un secol de violență neîmblânzită, cu cicatrici vizibile sau ascunse de masacru și distrugere. Un trecut făcut prezent, amintit, uitat, confruntat, reprimat.
Spania s-a împărțit în două
Spania a fost împărțită în două din 1936 pentru multe imaginații excitante. Treaba s-ar rezolva cu ușurință dacă cei ai tricolorului ar renunța la culoare și cei ai scutului ar renunța la spațiul scutului lor. Un singur steag roșu, galben și roșu și totul este rezolvat. Însă conflictul se alimentează, iar datoriile servesc nu numai la colectarea lor, ci la îngreunarea oricărei posibilități de reconciliere.
Bibliografia recentă despre istoria războiului civil spaniol este alcătuită, mai ales, din lucrări de specialitate pentru cercetători. Astăzi lipsesc sintezele accesibile care să poată îndeplini rolul pe care l-au jucat la vremea lor cărți precum Gabriel Jackson sau Hugh Thomas, aducând starea actuală a cunoștințelor mai aproape de cititorul mediu, ceea ce este cu atât mai urgent după câteva decenii în care cercetare a adus noi certitudini şi a spulberat vechile mituri.
Nimeni nu este mai potrivit pentru a îndeplini această sarcină decât profesorul Julián Casanova, profesor la Universitatea din Zaragoza, autor al unei mari imagini de ansamblu asupra vremii – Republica și război civil – și a unor studii de la fel de valoroase precum De la calle al Frente, El Past. Hidden , Biserica lui Franco sau Europa împotriva Europei, 1914-1945. Noua ta „nuvelă” va satisface, fără îndoială, numeroșii cititori ai cărților tale.
Europa versus Europa, 1914-1945
Conflictele nu sunt nici create, nici distruse, ci doar se transformă, își schimbă locația. Astăzi războaiele sunt în altă parte. Dar secolul al XX-lea a fost epoca războaielor în Europa. Douăzeci de ani au trecut de la Marele Război la al Doilea Război Mondial. În fiecare mare conflict, Europa a fost cufundată în întunericul bombelor timp de cinci decenii... Asta era, fără îndoială, o altă lume în care toți europenii aveau un inamic de ucis.
Primul Război Mondial, care a decis soarta Europei prin forță, după decenii de primat al politicii și diplomației, a fost considerat de mulți istorici drept adevărata linie de demarcație a istoriei europene secolului XX, ruptura traumatizantă cu politicile dominante de atunci.
Comunismul și fascismul, ieșind din acel război, au devenit mai întâi alternative și apoi poli de atracție pentru intelectuali, vehicule pentru politica de masă, pepiniere de noi conducători care, născociți de nicăieri, plecând din afara vechii ordini monarhice și imperiale, și-au propus rupturi radicale cu trecutul.
Distrugerea și milioanele de morți pe care le-a provocat Primul Război Mondial, schimbările de frontieră, impactul Revoluției Ruse și problemele de adaptare a milioane de foști combatanți, în special în țările înfrânte, stau la originea violenţa şi cultura confruntării care s-au instalat în multe dintre societăţile acelei perioade tulburi.
Această carte examinează în detaliu, combinând narațiune și analiză, revoluția rusă și ascensiunea fascismelor, eșecurile democratice și progresele autoritare, cultura confruntării și consecințele pe care toate acestea le-au avut pentru un continent care s-a încheiat în 1945 distrus și spart în o mie. bucăți.
