I 3 migliori libri di Pío Baroja

Quandu aghju lettu L'arburu di a cunniscenza aghju avutu a sensazione d'avè trovu e ragioni chì portanu à qualchissia à vulè esse duttore. Pio Baroja era, prima di rindirizzà a so vita versu e lettere. È in questu, in i so testi, ci hè una cumunione perfetta cù a so anima centrifuga, quella chì cerca di dissecà u fisicu, finu à quì induve solu a literatura pò truvà ciò chì ferma daretu à l'organicu è u tangibile.

È ciò chì aghju trovu in L'arburu di a scienza cuntinueghja in parechji di i so rumanzi. A coincidenza vitale di Baroja cù e tragiche circostanze naziunali, cù a perdita di l'ultimi braci di splendore imperiale, accumpagnò parechji di i so rumanzi, cum'è accadutu cù parechji di i so culleghi di a Generazione di u 98.

Hè vera chì ùn sò mai statu assai à rispettà e etichette ufficiali. Ma u fatalisimu in a narrazione di guasi tutti i cuntempuranei di sta generazione hè evidente.

Y Da i perdenti, da a scunfitta cum'è fundamentu vitale, e storie persunali più intense finiscenu sempre. Quandu tuttu hè impregnatu di quell'idea di u tragicu cum'è mancanza di fundamentu per campà, i soliti temi nantu à l'amore, u core, a culpabilità, a perdita è l'assenze diventanu autenticamente suffucanti, cum'è qualcosa tipicu di u lettore.

U megliu di tutti, stu tipu di literatura hè ancu in parte redentore, allevante, cum'è un placebo per u lettore chì hè cuscente di u disincantu chì u passu di u tempu comporta. Resilienza in l'esempiu narratu, realisimu grezzu per gode in più misura di a felicità di e piccule cose rese trascendentale ...

3 rumanzi raccomandati da Pio Baroja

L'arburu di a scienza

U mondu hè contr'à Andrés Hurtado. Tuttu ciò chì accade hè al di là di u vostru cuntrollu. Ellu, chì bramava risposte ancestrali in i so studii di medicina, finisce solu per truvà nunda, vacuità.

Frustratu è disincantatu, Andrés vaga in u mondu, cù una vuluntà rotta è una vaga speranza di ritruvassi à casu, consegnatu cum'ellu hè à a cundanna di u nihilisimu.

A luminosità di l'ochji di una donna, da a quale l'innocenza è a speranza parenu scorre, finiscenu per esse u so solu spechju in u quale riflette una visione di ciò chì Andrés vulia esse.

Sinopsi: Opere induve a tecnica narrativa di u rumanzieru, focalizata nantu à a successione ininterrotta di l'eventi, l'abbondanza di caratteri secondarii, l'articulazione abile di situazioni critiche, l'impressionismu descrittivu, u disegnu rapidu di i caratteri, ghjunghjenu à a so più grande efficacia.

Cum'è quellu in quale, in e parolle di Azorín, u spiritu di Baroja si trova "megliu cà in qualsiasi altru libru". Hè u terzu rumanzu di a triluggia La Raza. Narra a vita di Andrés Hurtado da u principiu di i so studii medichi.

U più chjucu accennu di felicità apparisce in a so vulgare esistenza: una facultà amara, una famiglia senza amore è amichi ingenuosi. A so propria prufessione l'aiuta à odià di più l'omi, è solu cù Lulú, una zitella ardita è tenera, Andrés trova qualchì felicità.

L'arburu di a scienza

E notte di a bona ritirata

Un boemianu stancu passa per questu travagliu, una malincunia per i tempi di a ghjuventù chì era diluita trà conversazioni appassiunate in scatula trà cantine è strade viote di Madrid à a fine di u XIX seculu.

A notte di Madrid, un mondu alternativu à a luce di u ghjornu è di e cunvenzioni, induve tuttu quellu esse cuntradittariu finisce per vene in cerca di e so ombre è i so demonii.

Sinopsi: Una evucazione assai viva, nostalgica ma micca menu ironica, di Madrid à a fine di u seculu, a cità di a so ghjuventù. Attraversu i picculi giardini di u listessu nome, induve i lucali di Madrid si riunìvanu per camminà, chjachjarà è ascultà musica, passa una galleria motley di tippi: politici, scrittori, comediani, affari, preti, usurieri, mendicanti, dame di gradu , figlioli di a burghesia, donne di gattiva vita, ghjente di l'infernu ...

Frà elle ci hè u prutagunista, Jaime Thierry (alter ego di Pío Baroja stessu, è di u giovanu Maeztu), un Spagnolu di sangue straneru, di temperamentu ardente, chì aspira à fà un nome literariu in tribunale. Thierry duverà luttà non solu contr'à e minacce di u mondu literariu è giurnalisticu, ma ancu contr'à e cunvenzioni suciale, chì, frà altru, l'impediscenu d'avè un raportu naturale è suddisfacente cù e donne.

In a vehemenza è u romanticisimu di a so ambizione, Baroja rende omagiu sia à a ghjuventù sia à a cità di quellu tempu è i so numerosi volti.

E notte di a bona ritirata

U labirintu di e sirene

Secondu rumanzu in a so serie El mar. In più di i so temi un pocu turmentanti nantu à l'esistenza, Pío Baroja si hè ancu datu à l'occasioni à tram più dinamichi in termini di temi chì si intrecciavanu per dinamizà u settore narrativu.

Nunda di megliu per què chè di scappà di e cundizioni literarie di u paese per apre si à altri lochi è altre ispirazioni, rispettendu, iè, a so pletora particulare di persunagi cusì bizzarri quant'è ricchi di a so qualità umana.

Sinopsi: In a Napoli agitata di u principiu di u XXu seculu, u Capitanu Andía scontra l'ora vechja marchesa di Roccanera, una signora napulitana chì u so passatu pare piattà ricordi dulurosi; Andía scopre dinò l'autbiografia scritta à a manu di u marinu bascu Juan Galardi, in a quale dice chì, dopu avè subitu una amare delusione sentimentale, cumencia à travaglià cum'è amministratore di una splutazione chì appartene à a Marchesa di Roccanera, un locu chì hà i so anguli labirintichi. cusì favurèvule à l'amori furtivi.cum'è e storie di fantasmi è fantasmi.

U labirintu di e sirene
5/5 - (4 voti)

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.