I 3 migliori libri di u surprisante Pierre Lemaitre

Un gran esempiu di un scrittore vocazione tardu, è un novu espunente di una macerazione lenta per una literatura di qualità. Ci sò autori cum'è Pierre Lemaitre à quale a literatura li hà sempre accumpagnati, forse senza sapella. È quandu a literatura splende, quandu u bisognu di scrive diventa imperativu, finiscenu per nasce opere assai preziose chì parenu esse state scritte in quellu periodu di latenza di u scrittore chì ùn hà ancu assuntu u so destinu.

Campà hè scrive libri. Scopre chì sapete ancu scrive per l'altri pò esse solu questione di tempu. È Pierre Lemaitre Face bè, maledettamente bè. Supportatu da unu di quelli alter egos (in particulare Camille Verhoeven) chì serve à l'autore cum'è una cintura di trasmissione per narrarà è trasmette preoccupazioni. Perchè u rumanzu criminale chì questu autore hà cuncintratu hà ancu u so puntu di critica suciale.

Grazie à quellu mischju di genere neru, cù trame intriganti è approcci scuri, cù un puntu di rivendicazione suciale. Lemaitre hà vintu parechji premii. Mai megliu chè in u casu di Lemaitre, l'importante ùn hè micca d'arrivà nanzu, ma d'arrivà à tempu. Hè a cosa bona di a prufessione di scrittore, ùn hè mai troppu tardi per cumincià.

3 rumanzi raccomandati da Pierre Lemaitre

u grande serpente

Chì avete da fà, mi piace l'eccentric, l'anomalu. È stu rumanzu hè sfarente di ciò chì Lemaitre furnisce normalmente. È in quellu straniamentu subitu ci hè ancu a magia fatta in literatura. Senza abbandunà a so passione per u noir, stu brillanti scrittore francese tira fora di a so manica una trama à quellu sogliu, trà umore è suspense, à u quale ùn si prisentanu solu autori capaci, cù a vuluntà di cuntrastu...

Si deve sempre esse attenti à e donne di mezza età ben vestite, all'aspettu ritirata, accumpagnate da una Dalmata sbarazzina, cum'è Mathilde Perrin, una vedova grassa di sessanta trè anni, sottu a quale l'aspettu indefinitu nasconde una pistola per affittu da facile. trigger è nervi d'azzaru.

Abili è diligente in manighjà armi di grossu calibre, capace di sfilà davanti à a polizia è sguassate i so inseguitori, stu veteranu eroe di a Resistenza esegue senza pietà l'incaricu di un misteriosu cumandante quandu ùn hè micca cura di u so giardinu fora di Parigi. Tuttavia, l'incuranza frequente è u cattivu caratteru di l'una volta perfeccionista Mathilde, chì a rendenu sempre più incontrollabile è disturbante, cumincianu à inquiettà i chjassi, pronti à sbarazzà d'ella prima ch'ellu sia troppu tardi.

Combinazione brillante di una trama intelligente è precisa cù un ritmu veloce, U Grande Serpente hè u primu rumanzu criminale scrittu da Pierre Lemaitre. Un tavulinu di l'assassiniu incatenatu carricu di dialoghi mordace, scene sconvolgenti è grandi dosi di umore causticu è grintous.

u grande serpente

Vestitu di nozze

Un capulavoru di u generu noir attuale hè quellu chì riesce à andà al di là di a lettura per ghjunghje à una somatizazione di tensione, dulore o angoscia, di a deriva inquietante di a so trama. Lemaitre riesce cun st'ingenuu rumanzu chì intreccia ancu a soglia di a pazzia.

Perchè nunda ùn hè più intensu cà quellu eserciziu di immersione literaria finu à a prufundità di un persunagiu. U puntu hè chì, in più, i motivi di un tale viaghju in a prufundità abissale di a persunalità servinu à affruntà ancu l'inconsciente cum'è un labirintu induve a surtita pare essenziale per ricustruisce una vita sana, a materia assume una magnitudine metalliteraria.

Sicuramente mentre avanzate per u rumanzu cumincierete à intuisce ciò chì accade intornu à u mondu di Sophie, quale hè quellu chì tira e corde è tuttu què ..., ma al di là di stu trompe l'oeil chì ti pare più intelligente di fame cum'è lettore, finiscerete per gode di u cumu è perchè ancu più tardi.

Sophie Duguet ùn capisce micca ciò chì li accade: perde oggetti, scorda di situazioni, hè arrestata in un supermercatu per picculi furti ch'ella ùn si ricorda di avè commessu. È i cadaveri cumincianu à accumulassi intornu à ellu ...

Abito da sposa, di Pierre Lemaitre

Risorse inumane

Inizià tardi ùn hè sinonimu di esse limitatu da l'età, mancu in l'arte di scrive fiction. Lemaitre cresce cù ogni nova pruposta. Una storia nera quant'è potenzialmente reale ...

Vi prisentu Alain Delambre, anzianu direttore di Risorse Umane è avà disoccupatu. U paradossu di u sistema di travagliu attuale riprisentatu in questu caratteru. In questu libru Risorse inumane, ci vestemu di a pelle d'Alain à l'età di cinquantasette anni è participemu à a so scuperta di l'altra parte di u prucessu di piazzamentu, quella di qualchissia chì cerca un impiegu.

A vostra età ùn hè micca a più favurèvule per truvà un novu travagliu. U so curriculum vitae ùn pare micca impurtante, troppu ingombrante è cù troppu scambii assuciatu à u so prufessiunalisimu. Micca bonu per a macchina à bon pattu, ghjovana. A ricerca d'impieghi diventa una via morta per Alain. À u principiu di u racontu gocce d'umoru neru sò sprinkled trà una situazione facilmente riconoscibile in a nostra realtà. Ma pocu à pocu a trama si dirige versu un scenariu angusciosu, induve Alain cederà à a disperazione.

Fora di travagliu, senza dignità è cumpletamente disperatu, Alain coglie ogni occasione per pruvà à ritruvassi in a sucietà attiva. Ma e opportunità venenu cun rischi. E so relazioni di famiglia soffrenu è a so cundizione generale s'aggrava bruscamente.

È ghjunghje un mumentu quandu, cum'è lettore, site sorpresu di ritruvavvi à leghje un rumanzu criminale cun accenti drammatichi veri. Ciò chì Alain pò fà per ritruvà a so dignità supera tuttu ciò ch'ellu imaginava. Ciò chì si pò sente in mezu à l'addisperu hè qualcosa chì vi bagna è spruzza, ancu cù e stesse gocce di sangue di una viulenza nascente.

Truvà u travagliu cum'è un veru thriller, una storia di suspense, una spinta à un estremu chì certe volte ùn sembra micca tantu luntanu in a nostra vita d'ogni ghjornu. Rumanzu interessante chì si leghje cun primura, ma una volta chì l'avete guardatu ùn puderete micca piantà di leghje.

lemaitre-risorse-inumane

Altri libri consigliati di Pierre Lemaitre...

u mondu largu

U mondu hè un palcuscenicu per ogni tipu di storie intrecciate cù u denominatore cumunu di sopravvivenza. Vistu in essenza si tratta di questu. Da questa considerazione, una storia eccitante cum'è questa s'adatta perfettamente, una mistura di generi spogliati d'artificiu per sopra à l'umanisimu cù a so parte bona è u so latu scuru, cù a so apprezzazione di ciò chì ci face umani in u megliu sensu di a parolla è ciò chì face. noi Face ancu peghju chè certi bestie, s'ellu ci vole...

Beirut, Parigi, Saigon, 1948. Una saga di famiglia frenetica piena di sicreti, avventure, affari d'amore, affari ombrosi è crimini. u mondu largu narra l'aventure, i disavventuri, l'aventure è i sicreti di i Pelletier, una famiglia chì pussede una fabbrica di sapone in Beirut, cità sottu influenza francese, cù a Guerra d'Indocina è a Parigi di l'aprèsguerra è a ricustruzzione cum'è sfondate. È tuttu cù un toccu di esotismu è parechji omicidi.

Lemaitre ci conta trè storie d'amore, duie prucessione, a storia di Buddha è di Confucius, l'aventure di un ghjurnalistu ambiziosu, una morte tragica, a vita di Ghjiseppu u ghjattu, u maltrattamentu di una moglia insuppurtevule, a curruzzione di u guvernu, una discesa à l'infernu. .. Un rumanzu maestru, luminoso è bughju à tempu, teneru è duru, pienu di giri, captivante, chì ghjoca diliziosu cù i codici di u seriale.

u mondu largu

Silenziu è rabbia

U vastu mondu cuntinueghja à espansione cù questa installazione chì principia cù quellu brindisi narrativu energicu in u stilu di "U sonu è a furia", da Faulkner. E ancu s'è l'ispirazione pò esse un ecu remotu, a cumminazzioni di parolle in questu casu va più luntanu. Perchè ci hè un cuntrastu trà u silenziu è a rabbia, cum'è quella calma chì precede a timpesta. Ancu di più in u casu di parsunaghji chì avemu digià cunnisciutu assai bè...

Parighji, 1952. Dopu à esse spustati in a capitale francese da Beyrouth, i fratelli Pelletier affrontanu e sfide di a so cità aduttatu. Quandu Hélène ghjunghje in Chevrigny, una cità di a Francia prufonda, per fà un rapportu cumandatu da u Journal duSoir, hè testimone di i drammi umani di quelli chì saranu cacciati per sempre da e so case è, in quellu cuntestu, a so vita s'inverterà. .inaspettatu.

Intantu, u so fratellu François, ghjurnalistu decisu di u listessu ghjurnale pariginu, deve scopre quale hè veramente Nine, mentri Jean, u fratellu maiò inettu, turmentatu da a so moglia diabolica, Geneviève, affronta i so impulsi viulenti è, una volta, prova di fughje. da a ghjustizia.

Silenziu è rabbia

Rosy & John

Un bonu libru per entre in cuntattu cù l'autore è u so caratteru fetiche Verhoeben. Qualcosa di più chjaru chè quellu sopra menzionatu, ma pienu di u toccu scuru di Lemaitre è di un ritmu assai vivace.

Riassuntu: Jean Garnier hè un ghjovanu solu chì hà persu tuttu: u so travagliu, dopu a misteriosa morte di u so capu; a so amica, in un accidente stranu, è Rosie, a so mamma è sustenidore principale, chì hè stata incarcerata.

Per scatenà u so dulore, pensa à fà splode sette cunchiglie, una à ghjornu, in diverse parte di a geugrafia francese. Dopu u primu scoppiu, si volta à a pulizza. A so sola cundizione per evità a catastrofe hè a liberazione di a mamma. U Cummissariu Verhoeben hè di fronte à un grande dilema: Jean hè un lunatic cun delusioni di grandezza o una vera minaccia per tuttu u paese?

rosy-and-john
4.9/5 - (20 voti)

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.