Luce d'estate è dopu a notte, di Jón Kalman Stefánsson

U fretu hè capace di fretu u tempu in un locu cum'è l'Islanda, digià furmatu da a so natura d'isula sospesa in l'Atlanticu Nordu, equidistante trà l'Europa è l'America. Ciò chì hè statu un accidente geugraficu unicu per narrarà l'urdinariu eccezziunale per u restu di u mondu chì cunsidereghja esoticu, fretu ma esoticu, tuttu ciò chì pò accade in quellu locu d'estate di luce inextinguible è d'inguerni immersi in a bughjura.

Altri autori islandesi attuali cum'è Arnaldur Indriðason prufittanu di a circustanza per allargà quellu noir scandinavu cum'è un currente literariu "più vicinu". Ma in u casu di Jon Kalman Stefansson l'essenzi narrativi parenu sculacciate in novi currenti. Perchè ci hè assai di magia in u cuntrastu trà u fretu è a distanza da u mondu è l'ardore umanu chì face u ghjacciu. È hè sempre interessante di scopre in più prufundità quellu realisimu fattu in una presentazione literaria, un rumanzu cù sfumature di certezza chì avvicina l’idiosincrasia di i lochi remoti.

Custruitu da brevi pennellate, Luce d'estate, è dopu a notte ritrae di manera peculiare è captivante una piccula cumunità nantu à a costa islandese luntanu da u tumultu di u mondu, ma inturniata da una natura chì li impone un ritmu è una sensibilità assai particulari. Là, duv’ellu pare chì i ghjorni si ripetenu è un inguernu sanu si pudaria riassume in una cartolina, a lussuria, a brama sicreta, l’alegria è a sulitudine liganu i ghjorni è a notte, per chì l’ogni ghjornu cunviva cù u straordinariu.

Cù umore è tenerezza per e fragilità umane, Stefánsson si immerge in una seria di dicotomie chì marcanu a nostra vita: mudernità versus tradizione, u misticu versus u raziunale, è u destinu versus casu.

Pudete avà cumprà u rumanzu «Luce d'estate, è dopu a notte«, di Jon Kalman Stefansson, quì:

tariffu post

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.