I 3 migliori libri di Maryse Condé

A scrittrice caraibica Maryse Condé (dicu caraibica perchè indicà a so cundizione francese per via di riduzioni culuniali chì sò sempre in vigore, perchè chì mi pare stranu) hà fattu a so literatura, quasi sempre in a chjave di finzione storica, un autenticu scenariu teatrale induve ognunu di i so parsunaghji dichjara a so verità. L'intrahistorie fece certezze arrabbiate cum'è soliloqui in a mezza luce. Una rivindicazione chì riesce à ottene e so dosi di vendetta in quantu à i cunti ufficiali o altre cronache chì esilianu nomi chì duveranu occupà grandi pagine.

Tutte e storie fatte in Condé offrenu sguardi simili à u mondu debitu à unu o à l’altru. Da a so stessa figura in i so sbattimenti di sfumature biografiche à a rapprisintazioni di qualsiasi di i so caratteri emblematici. Cuscenza da l'autenticità chì sguassate tutti i dubbii pussibuli nantu à cumu si sò accaduti l'eventi rivisitati da Condé, cù e dosi più intense d'empatia per pudè riamparà, s'ellu ci vole, a Storia.

A bibliografia cù u timbru di Maryse Condé cresce durante i so fertili 90 anni. Sia in u voluminu è in ricunniscenza è a portata internaziunale. Perchè oltre i generi più attaccati à a pura fiction. I profili di vita di Condé furniscenu ancu suspense da a mera sopravvivenza. Trame vivaci versu a risoluzione chì a vita stessa offre cù i so accenni di crudezza o di splendore inesperu.

I 3 migliori romanzi di Maryse Condé

Eiu, Tituba, a strega di Salem

Di sicuru, u più delirante di i casi di machismu storicu hè quellu di a caccia di streghe ripetuta in mezu mondu cum'è un veru tic misoginu aggravatu sottu à l'umbrella di a religione (si mette peghju). In qualchì occasione aghju scrittu una storia abbastanza larga nantu à l'autos de fe di Logroño è in questa storia mi ricurdava di quella stessa atmosfera di vendetta solu perchè. Solu sta volta, l'esclava Tituba puderia diventà a strega chì tutti temevanu più ...

Maryse Condé piglia a voce di u misticu Tituba, u schiavu neru chì hè statu pruvatu in i famosi prucessi di streghe chì anu fattu in a cità di Salem à a fine di u 17u seculu. U pruduttu di una violazione à bordu di una nave di schiavi, Tituba hè stata iniziata in l'arti magichi da un guaritore di l'isula di Barbados.

Incapace di scappà di l'influenza di l'omi di morale bassa, serà vindutu à un pastore obsesionatu da Satanassu è finisce in a piccula cumunità puritana di Salem, Massachusetts. Lì sarà processata è imprigionata, accusata d'avè incantatu e figliole di u so padrone. Maryse Condé a riabilita, a strappa da l'obliu à u quale era stata cundannata è, infine, a torna in u so paese nativu à l'epica di i marroni neri è di e prime rivolte di schiavi.

Eiu, Tituba, a strega di Salem

U Vangelu di u Novu Munnu

Un novu Diu hè ghjuntu in stu mondu, fattu carne per offre, forse, una seconda chance à l'essere umanu avvistatu di a so ghjunta remota. Ma l'omu d'oghje hè incredutu da l'imperativu di e so cuntradizioni più prufonde. Diu ùn pò micca esiste fora di e chjese, cum'è a moralità pò esse ghjustu in una urna.

Prima di una dumenica di Pasqua, una mamma cammina per i carrughji di Fond-Zombi è un zitellu abbandunatu pienghje trà i zoccoli di una mula. Da adultu, Pascal hè una razza attraente, mischiata senza sapè induve, è i so ochji sò verdi cum'è u mari Antillanu. Vive cù a so famiglia adottiva, ma u misteru di a so esistenza prestu prestu u so peghju.

Da induve si? Chì s'aspetta di ellu ? I rumuri volanu intornu à l'isula. Si dice ch’ellu guarisce i malati, ch’ellu faci una pesca miraculosa... Si dice chì hè u figliolu di Diu, ma di quale ? Prufeta senza missaghju, messia senza salvezza, Pascal affronta i grandi misteri di stu mondu : u razzisimu, a sfruttamentu è a mundialisazione si cunfondenu cù e so sperienze in una storia piena di bellezza è di bruttezza, d’amore è di corruzzione, di speranza è di scunfitta.

U Vangelu di u novu mondu

Cori chì ridi cori chi pienghje

Un esercitu naturali versu a storia di ogni vita cuntene quellu equilibriu particulari trà l'ingredienti vitali chì ogni persona hà in furtuna o disgrazia. In u casu di Maryse ùn ci hè dubbitu chì u mischju hè ciò chì hè. Perchè l'idealizazione hè una riflessione in quale sfondà i mumenti cattivi, s'ellu ci vole. Mentre u realisimu hè quellu tistimunianza di u so passaghju per u mondu. È un scrittore cum'è Maryse impegnatu à u tistimunianza più sconvolgente ci fa ride o pienghje cù quella stessa sensazione paradossale chì punta Sabina circa Chabela Vargas.

Ùn hè micca faciule di campà trà dui mondi, è a zitella Maryse a sà. In casa, in l'isula caraibica di Guadalupa, i so genitori ricusanu di parlà criolu è sò fieri d'esse puri francesi, ma quandu a famiglia visita Parigi, a zitella nota cumu i bianchi li guardanu disprezzatu.

Eternamente a cavallu trà e lacrime è i surrisi, trà u bellu è u terribili, à e parolle di Rilke, assistemu à a storia di i primi anni di Condé, da a so nascita à mezu à u Mardi Gras, cù i gridi di a mamma chì si mischianu à i tamburi. carnavale, à u primu amore, à u primu dulore, à a scuperta di a so negruzza è di a so feminità, à a risuscitazione di a cuscenza pulitica, à l’apparizione di a vucazione literaria, à a prima morte.

Quessi sò i ricordi di un scrittore chì, parechji anni dopu, si volta in daretu è si tuffa in u so passatu, circandu di fà a pace cun ella stessa è cù e so urighjine. Prufonda è ingenua, malincunica è ligera, Maryse Condé, a grande voce di e lettere antillane, esplora a so zitiddina è a so ghjuventù cù una sincerità commovente. Un eserciziu magistrale di scuperta di sè stessu chì custituisce una pezza chjave di tutta a so pruduzzione literaria, chì li hà guadagnatu u Premiu Nobel Alternativu di Letteratura 2018.

Cori chì ridi cori chi pienghje
tariffu post

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.