I 3 migliori libri di Carlo Ginzburg

In Ginzburg truvamu un valore refuggiu di l'assai attuale à l'altitudine di Noam Chomsky. Solu chì in Ginzburg godimu un narratore cù intenzioni literarie maiò. Cù un fondo storicu innegabile, Ginzburg ci offre una perspettiva in a forma di un mosaicu di l'evuluzione umana da visioni simplici chì sò cumplementarii quant'è arricchisce.

Tuttu ciò chì sona intrastoricu punta à più legenda chì a realità. Perchè micca tutte e cronache ufficiali cuntenenu ciò chì hè statu salvatu da Ginzburg. Ma appuntu in l'imbellimentu cù un puntu rumanzu, sempre perfettamente delimitatu da u cuntestu di ogni tempu, godimu di una visione più larga chè e mera trascrizioni messe neru nantu à biancu per Diu sà chì interessa.

A storia hè spessu una questione di fede. I libri di Ginzburg sò solu una materia d'empatia, una empatia cù sfumature di certezza cumpleta. Perchè tutti i grandi avvenimenti sò parechje volte chì omettenu i picculi ditagli chì coprenu tuttu per fà i ghjorni d'altri realità più vicinu da quale capisce ancu megliu secondu ciò chì verità.

I 3 migliori libri di Carlo Ginzburg

u casgiu è i vermi

Ancu u Eppuru si move Galileu Galilei avia i so antecedenti. Affruntà l'Inquisizione ùn era micca un piattu di bonu gustu per tutti quelli chì cunnisciavanu l'affettu per i fochi, forca è altri divertimenti per i sadisti imparable. U puntu hè chì in stu libru truvemu un altru di quelli chì sò davanti à u so tempu è ancu davanti à quelli chì sò avanti à i tempi à vene. Una storia unica quant'è eccitante...

Italia sittintriunali, fini di u XVImu seculu. U Santu Uffiziu accusa un mulinaru, Dumenicu Scandella, chì tutti chjamanu Menocchiu, d'eresia. L'accusatu sustene chì u mondu hè urigginatu in "un caosu" da quale "una massa emerge, cum'è u furmagliu hè fattu cù u latti, è in questu i vermi sò stati furmati, è questi eranu l'anghjuli". À traversu dui prucessi inquisitori, a cosmogonia peculiare di l'accusatu s'oppose obstinément à celle de ceux qui l'interrogent.

Partendu da l'analisi di e credenze di Menocchio - infine cundannatu culpèvule è cundannatu à l'incendiu - è di l'atti ghjudiziari di u casu, Carlo Ginzburg ricostruisce in stu classicu cuntempuraneu un frammentu di a cosiddetta "cultura pupulare" - generalmente cundannata cum'è . à l'ostracismu - chì si erge, per via di a so singularità, cum'è un simbulu di u so tempu è cum'è una spezia di maglia mancante in un mondu scuru, pocu assimilable à l'oghje, ma à u quale simu in qualchì manera debitu.

u casgiu è i vermi

U filu è e tracce. U veru, u falsu, u fittiziu

A verità pò esse solu una sintesi. È a manera di truvà quella alchimia di a verità pò esse solu da u crucible induve tuttu l'omu hè scaricatu. U risultatu hè un canale exuberante di influenze trà u miticu, u misticu, u scientificu, u raziunale è l'irrazionale. A realità è a fiction, u subjectivisimu impegnatu à a pienezza di l'ughjettu. U sognu di u mutivu pruduce mostri. Ma duvete campà cun elli s'è vo vulete una certa certezza...

Per spiegà e multiple relazioni trà a verità storica, a falsità è a finzione, Carlo Ginzburg esplora temi assai eterogenei: Ghjudei di Minorca è cannibali brasiliani, sciamani è antiquari, romanzi medievali, i Protocolli di l'anziani di Sion, a fotografia è a morte Voltaire, Stendhal, Flaubert, Auerbach, Kracauer, Montaigne. Contr'à a tendenza di u scetticismu postmudernu à sbulicà a fruntiera trà narrazioni fittiziali è narrazioni storichi, l'autore indirizza sta rilazioni cum'è una disputa nantu à a rapprisintazioni di a realità, un cunflittu fattu di sfide, prestiti reciproci è ibridazioni.

U filu è e tracce. U veru, u falsu, u fittiziu

Grandi ochji di lignu: Nove riflessioni nantu à a distanza

In cunflittu chjaru cù l'etnocentrismu più ceca. A zona di cunfortu di l'umanità hè a ricunniscenza di u so propiu cum'è qualcosa impregnable. U mondu ridutta à a tribù è i contorni di a so patria. Malgradu a globalizazione, l'impulsu per a reductio ad absurdum pari chì cresce. U viaghju è a cunniscenza di l'altri lochi ùn pò micca fà ci megliu, ma pò certamenti rende più sàviu, micca tantu di l'altri, ma di u megliu chì pudemu esse sempre restendu in u nostru ambiente.

In stu libru Carlo Ginzburg indaga, da diversi punti di vista, e putenzialità cognitive è murali, custruttivi è distruttivi di u sradicamentu è a distanza. Perchè una longa tradizione hà attribuita à u sguardu di u stranieru (di u salvaticu, di u paisanu, di l'animali) a capacità di palesà a fallacia di a sucetà ? Perchè u stilu hè statu utilizatu in parechji casi per include o esclude u culturalmente diversu? Grandi ochji di legnu ci offrenu novi perspettivi nantu à tuttu questu è nantu à u mondu, vicinu è luntanu da noi.

Grandi ochji di lignu: Nove riflessioni nantu à a distanza
5/5 - (18 voti)

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.