i migliori rumanzi d'orrore

U terrore cum'è spaziu literariu hè marcatu cù quella banda infumabile di sottogeneru, à meza strada trà u fantasticu, u scienza è u rumanzi criminali.

È ùn serà micca chì l'affare sia irrilevante. Perchè in parechji aspetti a Storia di l'essaru umanu hè a storia di e so paure. Da l'apparizione di u focu cù u quale di pudè accende e notte più buie di e grotte finu à e nebbie chì piattanu in una grande cità, passendu per u putere di i grandi dittatori chì anu trattatu quella paura cum'è sustenimentu mutore per cuntrullacci ...

Quanti aspetti essenziali di u nostru esse seranu dighjà studiati in psiculugia è psichiatria in quantu à a paura ... Eppuru in literatura si cunsidereghja chì u terrore hè un semplice divertimentu morbosu, un sguardu inquietante à quellu accidente chì hè accadutu in mezu à a strada, mentre camminemu cun sollievu per ùn avè micca scuzzulatu da vicinu.

In ogni casu, quantunque sia etichettatu cum'è qualcosa minore, u terrore hè trattatu in a finzione cum'è l'attore principale in parechji autori, è cun menu impurtanza in tuttu u restu. Perchè a paura hè inerente à a nostra situazione, hè ciò chì ci predispone à allarmà. È ùn vulè micca sapè hè di assumisce u bloccu cum'è l'unica risposta putenziale.

Allora, senza più preghjudiziu, andemu quì cù quelli autori chì in una misura più grande cultivate u generu horror per i so lettori incondizionati. Opere assai boni esceranu da tutti per avè un tempu terribili.

Pocu à pocu aghju da aghjunghje autori novi à a selezzione. Perchè a lista di i migliori libri di orrore attuali ùn smette micca di cresce ...

Stephen King, maestru di maestri

Ùn hè micca chì a vasta pruduzzione litteraria di Stephen King hè limitatu à u terrore. In fattu, dapoi quella etichettatura iniziale hè stata produtta in parechje altre opere fantastiche, finta scienza o generi più pupulari, ma sempre cù una capacità empatica versu i so caratteri incomparabile cù qualsiasi altru autore vivu.

U terrore di Stephen King ci assalta da ogni fiancu.

Pò esse un pagliacciu cunvertitu da ellu in un paradigma di e paure zitelline, essenziale, prolungatu da l'ancestrale à u nostru ultimu esse.

Ma pò ancu cascà cun l'intensità elettrica di un furore psicologicu di qualchì caratteru cumpletamente cedutu à a so pazzia cum'è a causa ultima, minaccendu u restu di i caratteri è afferrandoci cun quellu schema realistu è sinistru di ciò chì a mente umana pò cumpone .

Di sicuru, da u fantasticu, King tissighja ancu e so ragnate chì inevitabbilmente ci intrappolanu, minendu a nostra vulintà di scappà, chì ci mostra ciò chì pò vene da altri mondi è dimensioni chì stanu in l'ombra di i sogni.

U megliu di tuttu, in questu orrore fattu u so propiu generu da King, hè quella capacità di trasfurmà tuttu. Perchè l'iniziu di un rumanzu elettrizzante di pura paura pò indicà qualcosa assai diversu.

Una zitella innocente in u liceu, scunfitta da i so cumpagni di classi, abusata, vittima di fastidiu... Certi vechji amichi d'infanzia chì si scontranu trà scherzi è scherzi parechji anni dopu... Una famiglia idilliaca in cerca di u calore d'una casa frà ritratti bucolici.

Nunda ùn hè mai ciò chì pare in un rumanzu d'orrore Stephen King. Ma questu hè precisamente ciò chì cercemu. Aghjunghjendu ancu una di l'ultime è più sorprendenti virtù di King. Ùn ci hè un altru autore chì equilibra l'orrori i più impuri cù una sensazione di l'umanità opportunamente spazzolata in diverse scene, ottenendu cusì quellu mimetismo assulutu, l'empatia più folle.

Certi rumanzi d'orrore di Stephen King:

Egar Allan Poe, anima turmentata

Simbulu per eccellenza di u terrore. Emblema di quella paura chì parte da dentru, da un disturbu interiore chì hà scuzzulatu e so acque bughje per finisce per emergere ogni tipu di mostri d'ogni ghjornu in a so prosa, è di elementi fantasiosi è ruvidi in i so versi.

Poe era cupa cum'è viulini acuti, scurdati chì cumincianu à sunà di manera cuntinua, cum'è un'ossessione, in piena notte. È i ribombi ghjunghjenu oghje fermi fermi, cù quellu scivulamentu di corde tese chì setenu a pelle.

In certi scrittori ùn si sà mai duve finisce a realità è cumencia a legenda. Edgar Allan Poe hè u scrittore maladettu per quintessenza. Maladettu micca in u sensu snobbish attuale di u termine, ma piuttostu in un significatu prufondu di a so anima guvernata da l'inferni attraversu l'alcol è a pazzia. Ma... Chì saria a literatura senza a so influenza ? L'infernu hè un spaziu di creazione fascinante à u quale Poe è parechji altri scrittori sò spessu discendenti in cerca di ispirazione, lascendu stracci di pelle è pezzi di a so anima à ogni nova incursione.

È i risultati sò quì ... puesie, storie, storie. Sensazioni friddi trà delusioni è sentimenti di un mondu viulente, aggressivu, in agguattu per ogni core sensibile. U bughju cù l'ornamentu di u sonniu è di l'insane, u lirisimu di viulini scurdati è di voci da al di là di a tomba chì sveglianu echi ossessivi. Morte travestita da versi o prosa, ballendu u so carnavale in l'imaginazione di u intrepidu lettore.

Alcuni libri di orrore di Edgar Allan Poe

Clive Barker è u mostruosu terrore

Erede di quellu Poe cù i nervi afferrati da visioni inquietanti è spaventose di esseri impussibili, Clive Barker sveglia i so particulari esseri spettrali in modo da ùn dimenticamu mai chì i grandi mostri chì abitanu l'ombre, cum'è u bogeyman o quellu chì ghjoca in ogni locu di u mondu, hà ancu un visu, guasi sempre marcatu da e vicende più spaventose.

Qualchissia duvia esse incaricatu di mantene a Eredità Edgar Allan Poe. Qualchì scrittore (al di là di Barker dedicandu si ancu à u sinemà, i videogiochi o i fumetti) duvia cuntinuà à pensà prima à una storia cum'è una storia simplice o un rumanzu cù u quale terrurizà i lettori. È chì, senza dubbitu, hè un Clive Barker chì va più luntanu aghjunghjendu cumpunenti sessuali è un toccu di gore più in linea cù i nostri tempi.

Da u so famosu Hellraiser, Barker attacca ancu u fantasticu, perdendu quellu orizonte di u terrore u più vicinu (da l'altra parte di i nostri muri forse). Ma u so sempre lodevule desideriu di fà di u generu di l’orrore un universu vastu è prolificu, prontu à intraprende chiunque in un viaghju attraversu l’orrori i più insospettati, merita di esse citatu per a gloria di u generu.

Alcuni libri di orrore di Clive Barker

Mariana Enriquez è u latu salvaticu

U megliu esempiu chì l'orrore hè più cà solu un sottugeneru. Perchè basatu nantu à i terrori, l'orrori o e paure semplici chì finiscenu per sbuccà in a vita, sustenendu tutta l'esistenza, Mariana cumpone u mosaicu esistenziale u più intensu. Un autore chì cammina per quellu latu salvaticu di e nostre paure e più piatte, forse quelle chì u subcusciente prova à imbiancà leggermente in i sogni.

A literatura di Mariana hà una intensità sustinuta postu chì à i so teneri 19 anni hà digià cumpostu u so primu rumanzu "Bajar es lo worst", una storia chì hà marcatu una generazione sana in Argentina.

Da tandu, Mariana hè stata purtata da scenarii spaventosi, da fantasie spaventose, cum'è a Edgar Allan Poe trasmutatu à sti ghjorni incerti, à le volte più sinistri cà i soi.

È da quessi scenarii, Mariana sa cumminà quellu esistenzialismu surpresu, fatalistu è lagnante, decisu à distrughje ogni luccichju di speranza. Solu cusì i so persunagi ponu brillà à le volte, in lampi d'umanità di lucidità amara accecante.

Terrore di i nostri ghjorni chì pare avè superatu ogni fasa di vechji simbuli, caratteri ricurrenti è spaventu per indicà qualcosa di più prufondu è labirinticu, una paura chì cuntratta u stomacu cum'è se un pugnu internu u stringessi.

Richard Matheson, manifestazione di orrori

Unu di i peghju orrori chì l'omu pò soffre hè u sintimu di un mondu silenziu induve nimu ùn ferma. L'apucalissi stessa cù a quale a Bibbia si chjude punta à quell'oscurità di u nostru mondu pienu di simbuli induve l'omu si move cum'è ecce homo davanti à u niente.

U filmu "2001, una odissea spaziale" tratta ancu in e so scene finali quellu sensu terrificante di a sulitudine in sintonia cù a vichjàia. Nimu ùn hè lasciatu trà quelli quattru muri bianchi nucleari suspesi in l'universu o in u niente, chì equivale à u listessu in una nuzione crescente di pazzia.

Ma tornendu à Matheson, hà scrittu senza dubbitu una di e migliori storie post-apocalittiche in cui a paura regna tuttu. Nunda à chì vede cù mondi ricumposti da zero per destinà temi fantastichi.

In "Sò una legenda" l'essaru umanu hè solu in una cità cum'è New York (eiu stessu aghju una foto nantu à u portale induve Will Smith era chjosu), tuttu ciò chì accade hà quellu sintimu di fine assoluta. Sì l'ultimi umani spariscenu da a Terra, ùn ci hè più nunda.

Carlos Sisí, abitanti di l'ombra

In a so versione spagnola, u terrore trova unu di i so alliati più forti in Sisi. Stu scrittore di Madrid raccoglie saghe è serie di zombi è vampiri cume per riempie un infernu sanu.

Rumanzi intensi è magnetichi, incaricati di quellu orrore trà vita è morte, nantu à e tombe è trà esseri minacciosi bramosi di sangue o di cervelli, tuttu ciò chì ci vole ...

5/5 - (14 voti)

4 cumenti nantu à "I migliori rumanzi d'orrore"

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.