Scrittore svedese Per Olov Enquist puderia esse cunsideratu qualcosa cum'è e pecure nere di a literatura svedese attuale. Più di tuttu perchè hè questu paese chì serve in più misura a causa di u Nordic noir, quella vena sfruttata da autori cum'è David lagercrantz, in a inesauribile saga Millennium, o u best-seller camilla lackberg.
Ma hè ancu vera chì Per Olov EnquistÀ a so età , hè tornatu da tuttu è finisce per scrive cù una libertà invidiabile. Di quale abbonda in literatura per una cunvinzione vitale piena senza nisun orizonte di glorie sceme chì ùn interessanu più à gode.
Sfortunatamente solu cù quella cunvinzione chì l'età cuncede, o una liberazione assuluta difficiule da cunquistà in questi tempi, accade infine chì si decide di scrive ciò chì vene da l'internu, in u dilema trà u viscerale, l'emozionale, u passiunatu, tuttu staggiatu o piuttostu cundannatu in u casu di Enquist, da u raziunale.
Dunque, se vulete gode di quella letteratura chì vi lascia senza parolle, micca per mezu di giri ingeniosi, ma veramente, finu à chì svegliate un surrisu francu o una lacrima alzata da u prufondu di u pozzu chì ognunu alloggia, Olov Enquist pò esse un grande narratore per voi.
Top 3 Libri Raccomandati da Olov Enquist
U libru di parà bule
Quale hè chì ùn hà micca campatu un amore pruibitu? Senza amà l'impussibile, u pruibitu o ancu u rimpruverabile (sempre in vista di l'altri), ùn puderete mai esse capace di dì chì avete amatu o campatu, o tramindui. Olov Enquist face un gestu di probabilità di onestà cun ellu stessu. Una ricunniscenza di l'amore romanticu (in u spirituale è in u fisicu. O da u fisicu versu u spirituale) L'amore chì era trà a donna matura è l'adulescente puderia esse cunsideratu à l'epica cum'è un incontru imbarazzante, immorale o rimproverabile.
Ma in u casu di l'adulescente, supponendu ch'ellu sia quellu chì Olov Enquist sia diventatu, hà sicuramente proliferatu nantu à e grandi pagine di a literatura mundiale. Semu dunque in debitu cù l'adulteriu o a promiscuità o tuttu ciò chì ci hè veramente in quellu primu amore cum'è sughjettu di studiu trà maestru è studiente? Ci sò senza dubbitu sfumature autobiografiche in e pagine di stu libru. L'autore stessu a ricunnosce. In listessu tempu chì ricunnosce una sorta di debitu creativu.
A sensazione di un amore amparatu trà i bracci è e gambe chì un altru u pruteghja puderia esse a più fruttifera di e so radiche creative. Vive allora l'amore inaspettatu, quellu chì si piatta per diventà universale, quellu chì sveglia a creatività di u pruibitu. Per esse onestu cun ellu stessu, l'autore hà vulsutu scrive ciò chì sin'à avà era tracciatu in e linee di u so destinu è di a so anima. Qualchissia chì ùn hà amatu l'impussibule ùn deve micca leghje stu libru. Tutti l'altri, ancu voi, ùn ponu micca perde sta opportunità .
Biblioteca di Captain Nemo
Biblioteca di Captain Nemo Hè bè chì Olov Enquist ùn appartene micca à u Norse noir. Eppuru ci hè un Ùn sò micca ciò chì in stu rumanzu di ribombi scuri, spartutu grazia à quellu ambientu ghjacciatu, cum'è i persunaghji chì pisanu sempre un permafrost chì riflette a durezza di a so propria esistenza.
Da una cunfusione più chè pussibule di i zitelli nati in u stessu ghjornu, Olov Enquist stende tuttu u so rigalu per cunghjuntà l'azzione è a riflessione, l'esistenzialisimu in mezu à e realità più avverse, à u puntu di un stranamentu magicu, trà u sognu, u bramatu. da l'omu è a cuntradizioni cum'è essenza cunvertita in u nostru habitat grazia à u rigalu di a ragione.
L'opera si move cum'è una metafora cuntinua trà a neve chì copre a terra, a bellezza è a so sinistra scuperta in solitudine.
In a so prosa solida, Enquist risveglia sempre una lirica di l'imaghjina è u simbulu chì u face un pueta stranu chì trova in prosaicu a scusa per sviluppà i versi i più senza anima.
A visita di u duttore di camera
Cristian VII hà patitu a so malatia mentale chì a copre in e fantasie tipiche chì cajole a ghjente, ignurendu u veru statu di e cose.
Forse per quessa Cristian hà vulsutu affidà a so cura in manu à un duttore d'avanguardia. Solu chì u duttore in quistione hà prufittatu di a so entrata in a camera di u rè per purtà una freschezza è una mudernità chì prestu anu influenzatu l'interessi di tanti abitanti di a corte.
Di solitu accade cù i persunagi fora di tempu. Ddu duttore, Johann Friedrich Struensee, ùn deve micca esse in u XVIII seculu è menu in a bocca di un lupu arretratu cum'è un tribunale. Pocu dopu à entre per guarì u rè, hè statu decapitatu.
È quellu chì hè venutu à agisce cum'è validu per u rè in una mansa di cose cun una vuluntà trasfurmante (senza dubbitu hè per quessa chì hà finitu per perde a testa, letteralmente parlendu).
Intantu, l'autore ci mette in ciò chì hè cunnisciutu è assuntu nantu à un persunaghju chì da ellu stessu hà digià annunziatu una mudernità chì averia ancu bisognu di parechji decennii per ghjunghje, quandu l'illustrazione guardava digià un XIX seculu, avà , più apertu à certi cambiamenti ...