I 3 migliori libri di Marina Tsvetaeva

Parlà di literatura russa evoca sempre un accennu di u XIX seculu tolstoi, Dostoievski o Cechov. Ma dinò a piuma languida di Marina Tsvetaeva oghje ci dà un puntu di vista femminile necessariu di quellu Esistenza russa trà u fretu duru cum'è una lotta trà a steppa è a Siberia. Sottu à issi cundizioni geugrafiche simplici, si pò deduce megliu e preoccupazioni da a chjusura di l'ànima spinta à a vagabonda esistenziale da u cunfinamentu prematuru di l'inguerni più duru.

U risultatu in u casu Tsvetaeva hè una letteratura chì eleva in modu esponenziale l'intimità à un tappezzu sovraccaricatu di cuntrasti trà amori ricordi d'infanzia è tuttu u restu. Cù a so crudeltà capace di svegliare una forza puetica realizabile solu in una voce singulare cum'è quella di Marina.

Ma hè chì in u casu di persunagi illustri di a literatura cum'è Marina, chì accumpagnanu u so arrivu finu à a maturità cù l'albe scure di a Grande Guerra è di l'infinita Rivoluzione Russa, ciò chì dicenu à metà strada trà a cronaca è u ghjurnale piglia u valore di ricca intraistoria, di certezze cù e so luci è ombre assai al di là di ciò chì e spiegazioni laconiche (in u puramente umanu) di i libri di storia ponu mai ghjunghje.

Top 3 libri raccomandati da Marina Tsvietáieva

A mo mamma è a musica

Ci hè qualcosa di una relazione particulare trà ogni zitellu è i so parenti di u stessu sessu. Perchè s'ellu un babbu ùn vole micca fà un zitellu ciò chì ellu stessu hà sceltu, hè perchè ellu vulerà fà ciò ch'ellu ùn hà mai riesciutu à esse. È in quella trasmissione appariscenu e cuntradizioni trà u desideriu è l'azzione chì rinfurzanu i ligami a posteriori è serve à aggravà u rinfurzamentu in i mumenti cruciali di a vita.

A prosa più lirica finisce per trasfurmà tuttu in u paradisu idealizatu di i migliori in tempi duri. È in ciò chì Marina hà scrittu hè attestatu chì l'amore hè una nota tenuta in memoria cum'è a più bella composizione.

A mo mamma è a musica hè una bella evucazione di a zitiddina, ma, sopratuttu, di a prisenza di a mamma attraversu un elementu familiare cum'è u pianoforte. L'affascinante forza puetica di Marina Tsvietaeva scorri in questa storia chì ci trasporta in un mondu induve a vita di ogni ghjornu piglia una dimensione magica, è a vita assume un rolu esemplare.

A mo mamma è a musica

U mo babbu è u so museu

Marina Tsvetaeva hà scrittu questu racontu autobiograficu durante l'esiliu in Francia è l'hà publicatu in russiu, in u 1933, in diverse riviste in Parigi; trè anni dopu, in u 1936, pruvendu à avvicinassi di i lettori francesi, hà rifattu i so ricordi di zitellina in francese, un insèmule di cinque capituli ch'ellu hà chjamatu U mo babbu è u so museu è chì, quantunque, ùn hè mai statu publicatu in vita.

In entrambe e versioni riunite in stu vulume, l'autore offre una evucazione emotiva è lirica di a figura di u babbu, Ivan Tsvetaev, prufessore universitariu chì hà dedicatu a so vita à a fundazione di u museu di e belle arti di Mosca, l'attuale museu Pushkin. Spessu laconicu è frammentariu ma cù una forza puetica strasurdinaria, stu testu maravigliosu, vibrante è cummuvente, ci porta più vicinu à l'intimità di un pueta inimitabile chè pochi altri.

Diari di a Rivuluzione di u 1917

Se ci hè un tempu paradossale in a storia di l'umanità, hè u periodu di a Rivuluzione Russa. U paradigma di u cumunismu passò cum'è un legatu puliticu idealizatu chì hè statu sbulicatu da Lenin à Stalin, per finisce per degenerà in a stessa cundizione umana, fighjendu u putere è cunvinta di a so autorità è di a so moralità sopra à tuttu.

U Cumunismu hà finitu per esse u machiavellisimu in u peghju è a culpa ùn hè mai stata l'ideale ma piuttostu l'esecutori di l'idee. Al di là di a pulitica, ciò chì veramente spiegà ciò chì hè accadutu hè a cronaca di un narratore affettatu da quella transizione libertaria più orwelliana chì era definitivamente trasformativa per u megliu.

Stu libru riunisce estratti di i ghjurnali di Marina Tsvetaeva durante unu di i periodi più drammatichi di a storia russa. Osservatrice straordinaria, a pueta raccoglie in elle e so avventure di vita tremende: a solitudine, i stretti è e difficultà chì a rivuluzione hà purtatu cun ella. U risultatu hè un testu intimu carcu di lirismu è di a lucida bellezza di una voce persunale è seducente.

Diari di a Rivuluzione di u 1917
5/5 - (29 voti)

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.