I 3 migliori libri di José Luis Peixoto

A manifestazione evidente di rispettu è ammirazione di Jose Luis Peixoto per u so predecessore in u meritu illustre di un scrittore referente in Portugallu, Jose Saramago hè stata evidenziata in più di una di e so opere.

Ma al di là di u furmale, ci hè ancu un'armunia tematica, un fondu cumunu spartutu da l'imaginariu di quellu Portugallu meravigliosamente malinconicu chì ùn pò cunduce chè à una prosa lirica, squisita è dettagliata.

In più di tuttu què, tramindui Peixoto è Saramago anu fattu o fattu di a so diversità cummerciale litteraria trà i generi. Perchè in i dui truvemu puesia, teatru è di sicuru rumanzi. A reincarnazione hè impussibule per via di a so cuincidenza in u tempu è in u locu, se almenu esce un trasferimentu di puteri, una eredità creativa chì piglia un novu vigore in un Peixoto capace di u realisimu u più rivelatore.

Ma ancu un Peixoto interessatu à immerse subitu in a nebbia di quella fantasia ligera trasfurmante. Mondi allegorichi in u mundanu chì ci trasportanu à l'incontru cù u sognu, cù una ricustruzzione di u mondu da scopre, cume u risvegliu à novi modi di vede ciò chì ci circonda.

Top 3 rumanzi raccomandati da José Luis Peixoto

Autobiografia

U ghjocu trà realità è fizzione, dighjà marcatu da u titulu di l'opera stessa, serve per marcà quellu terrenu diffusu di creazione. Un terrenu cun accessu attraversu una strana soglia chì u scrittore attraversa durante u prucessu u più ispiratu. Ghjustu in i mumenti in i quali i persunagi si movenu cù a so autonomia insospettata, participendu cum'è se nunda di i so scenarii cambianti ùn sia sottumessu à alcun vettore di tempu è spaziu.

Peixoto ci lascia passà per a so soglia per purtacci da un locu à l'altru. Da a Lisbona imaginata à a più certa. Saramago ci hè ancu ellu, cù i so cunsiglii per un scrittore in giru mentre ellu hè in crisa. Tuttu ciò chì accade si move cù quella magia di pudè campà induve grandi scrittori sunnianu è pianificanu.

In Lisbona à a fine di l'anni XNUMX, a strada di un ghjovanu scrittore in piena crisa creativa - forse Peixoto ellu stessu quandu partia - si interseca cù quella di un grande scrittore: José Saramago. Da questa relazione nasce sta storia, induve e cunfine trà u fittiziu è u puramente biograficu sò sfocate.

U curaghju di prupone u Premiu Nobel cum'è prutagunista di un rumanzu intitulatu Autobiografia Ci prevene dighjà chì simu di fronte à una pruposta narrativa surpresa chì ùn pò chè cunduce u lettore à una fine inaspettata.

José Luís Peixoto, chì José Saramago hà descrittu cum'è "una di e rivelazioni più sorprendenti in a letteratura portoghese", esplora a creazione letteraria è i confini traslucidi trà vita è literatura in questu inseme unicu di specchi. È in listessu tempu, si prufonda di e so ossessioni, cum'è di solitu per ellu, cù una prosa piena di dettagliu è lirisimu, in st'opera impressiunante chì marcherà senza dubbiu l'avvene di e lettere portughese.

Autobiografia, di Peixoto

galveias

Forse u puntu fantasiosu di a trama serve per cumpensà, in una strana sinfonia, a durezza di un realisimu disegnatu cù u più grande gradu di prufundità. In un modu o in l'altru, a meticulosità di a lingua, a precisione di ogni termine face di a preziosità resultante un travagliu induve tutti i persunagi participanu à l'immortalità.

Perchè ogni muvimentu, ogni scena, ogni cunversazione punta sempre à a trascendenza, à e cose chì accadenu per una ragione chì una bona literatura finisce per puntà è chiarisce. A vita ùn hà guasi mai sensu, e vite chì passanu per questu travagliu, iè.

Una notte di ghjennaghju, una seria di splusioni anu causatu un rumore tremendu in e pruprietà di u duttore Matta Figueiras. I vicini sturditi scupreranu prestu l'impattu di qualchì tipu di meteorite. Subitu dopu, un odore intensu di zolfu impregna di tuttu è una pioggia torrenziale persistente ùn pare avè fine. Qualchissia diceria chì l'Universu hè decisu à sfidà a sanità di l'abitanti di sta cità chjamata Galveias.

Questa hè a porta di a vita di sta cumunità Alentejo: i fratelli Cordato, chì ùn parlanu più da cinquanta anni, o l'Isabella brasiliana, chì in più di u fornu dirige u bordellu, o u fattore Joaquim Janeiro, chì cunnosce tutti i secreti è què piatta i soi, o Miau, u scemu di u paese, o a famiglia Cabeça, ma ancu i cani, chì cù i so abbaghji disegnanu a so carta particulare di e strette. Tutti custituiscenu l’universu Galveias, un ritrattu meticulosu di a realità purtughese chì ci porta più vicinu à a so identità a più prufonda.

Bellamente scrittu è cù una brillantissima sofisticazione formale, a sensibilità è à u listessu tempu a ruvidità chì Peixoto ci dà ci rende galveias in unu di i grandi rumanzi nantu à u mondu campagnolu è cunfermanu st'autore cum'è unu di i più eccezziunali scrittori portughesi di a so generazione, cum'è u premiu Nobel José Saramago l'hà digià signalatu.

galveias

Mi sì mortu

Ci pare sempre esse cose da dì cù i babbi, chì sò generalmente più sicreti chè e mamme. Forse hè per quessa chì i tentativi infructi di ricuperà a cumunicazione quandu ùn ci sò più parenu cusì malincunicu. A bellezza nostalgica di ciò chì ùn era micca dettu pò fà chì ci sentimu senza fiatu.

Un libru cusì hè un soffiu di aria frettolatu, suscitatu tristezza in cerca di felicità chì era senza prove esplicite. Ùn vultate mai più in i listessi posti induve eramu cuntenti, ma ci sforzemu sempre di pruvà, ancu Peixoto apparentemente ...

«Oghje sò vultatu in sta terra oramai crudele. A nostra terra, babbu. È tuttu cum'è s'ellu cuntinueghja. Davanti à mè, i carrughji si sò spazzati, u sole anneritu cù a luce chì pulisce e case, imbiancendu u biancu; è u tempu tristu, u tempu fermu, u tempu tristu è assai più tristu di quandu i vostri ochji, chjari di nebbia è freschi gonfii luntani, devuravanu sta luce oramai crudele, quandu i vostri ochji parlavanu forte è u mondu ùn vulia esse più di esiste . Eppuru tuttu cum'è se continuassi.

U silenziu di u fiume, a vita crudele per esse vita. Cum'è in l'uspidale. Aghju dettu chì ùn ti scurderaghju mai, è oghje mi ne arricordu ". Un libru straurdinariu di unu di i scrittori i più impurtanti d'oghje.

Mi sì mortu
5/5 - (7 voti)

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.