I 3 migliori libri di Emmanuel Carrère

Sè pocu fà parlavamu di un scrittore singulare cum'è Zadie Smith, chì hà per scopu di creà una scola di realisimu adattata à u XNUMXu seculu, ùn hè micca in ritardu per un digià più veteranu Emmanuel Carrere chì transita cù una suffisenza schiacciante trà u cinematograficu è u rumanzu, sviluppendu in i dui spazii creativi u so rigalu cronisticu intornu à affascinanti intra-storie per via di a so crudezza realistica vagliata da a so imaginazione.

Ammiratore di un autore eccentricu cum'è Filippu K. Dick (espunente di a literatura di finta scienza chì hà lampatu a so ombra nantu à a metafisica, da u passaghju per tutte e soglie di l'esperienza), Carrère punta sempre à a sorpresa in e storie chì cunfinanu u biugraficu à a fossa aperta.

Ritratti di prutagunisti à u limitu, induve a vita face male. A pena cum'è premessa di l'esistenza, di lucidità amara, di cuscenza è di quellu valore estremu di ciò chì hè impurtante quandu sfortunatamente si scopre chì hè.

È ancu cusì, Emmanuel Carrère sà inserisce un puntu di u fantasticu in tuttu ciò ch'ellu scrive, Ch'ella sia trame cù tinture biugrafiche o autobiografiche, o recuperendu dettagli da cronache di l'eventi. Forse si tratta di una intenzione moralizante di a messa in scena di una storia, cù a vuluntà di inizià u lettore in u disastru chì pò vene.

Perchè oghje pudemu leghje Hans Christian Andersen ignurendu a so amara evucazione d'infanzia cù a ragazza di partita chì more di fretu in strada, cù a so rivista satirica di u novu vestitu di l'imperatore chì cammina nudu ... Indubbiamente u tragicu residu di queste storie hè un patrimoniu letterariu chì Carrère hà riesciutu à trasferimentu in un mondu in quellu chì, precisamente, ùn simu più per e storie.

Top 3 libri raccomandati da Emmanuel Carrère

L'avversariu

U rumanzu u più stimatu da u scrittore francese. Al di là di l'uppurtunisimu di scrive nantu à un veru persunaghju cum'è Jean-Claude Romand (un tippu in traccia di a storia nera di u paese gallicu), chì hè statu liberatu precisamente in u 2019, a verità hè chì l'ibridu trà biografia è fizzione custituisce un storia putente di u sinistru, di a capacità di u male generale di l'essaru umanu.

Perchè cumu hà dettu, sò umanu è nunda di umanu ùn mi hè stranu. Romand ùn era micca un mostru, mancu in a cunsiderazione literaria chì prova à alluntanà ci di stu tippu di psicopati vili. Jean-Claude l'umanu è a so essenza per fà ciò ch'ellu hà fattu, per sbarrazzassi di tutta a so famiglia è passà cù a so custruzzione mentale.

Perchè una volta chì l'ingannu hè statu scupertu, a froda di u so rolu aduttatu di duttore, a stridenza u hà purtatu à a fine a più disgraziata, à a distruzzione a più inaspettata di a so vita persunale. È iè, hè scomudu di pensà chì st'omu fussi unu di noi, ma hè cusì chì stu libru ci mostra, cù l'insignamentu di l'apparenze, di u suspettu inaccessibile di l'altri, di a pretensione è di e frustrazioni chì una finzione innocente pò purtà à . vita à cumpurtamentu atroce. Cù u vertu di una presentazione di scene attente è precise cum'è quelle di un filmu, avanzemu per una storia chì ùn lascia micca indiferente.

L'avversu, di Emmanuel Carrère

Limonova

L'Unione Soviètica hà sviluppatu in a seconda metà di u XNUMXu seculu cum'è un regime severu è alienante. Emmanuel Carrère hà dettu ch'ellu hà scrittu stu libru da a cunniscenza di un dissidenti di quellu regime, un sovieticu chì hà aduttatu quellu alias per Diu sà chì ragioni è chì hà apprufittatu di a penna di Carrère per sviluppà a so biografia trà luci abbaglianti è ombre di culore mortu.

Cù a capacità di Carrère di adornà a realità cù a so patina currusiva, scuntremu à Limonov immersu in a sucietà sovietica, induve si tramutò trà spazi sovversivi più fora di u nihilisimu chè di l'attivisimu. Finu à truvà e so osse in New York per fughje un accidente più chè probabile. Micca chì l'America s'affaccessi per ellu cum'è una furtuna di milionariu in Las Vegas.

Un infernu simile l'aspettava in quella cità chì d'inguernu offrava u listessu fretu chì a Siberia. Limonov era un tipu di risorsa chì era capace d'avanzà per un colpu di furtuna chì u piazzava in a sfera publica cù qualchì stile novu Bukowski chì hà sappiutu attirà l'attenzione di quelli chì volenu cunnosce u latu salvaticu da a so sedia di lettura. Grazie à quellu libru Limonov hà cuminciatu à cunnosce più di u mondu, cù un magnetisimu simile per i prublemi duv'ellu andava. U cerculu di Limonov si chjude cù un ritornu in Russia induve forse a so ricunniscenza internaziunale u hà salvatu da qualchì novu accidente. Sin'à l'ultimi ghjorni, quandu fighjava direttamente à Putin stessu.

Limonova

Di a vita di l'altri

Ci sò i tempi quandu a tragedia ci tocca cusì da vicinu chì pudemu sente a so veghja guillotinesca chì fischja ghjustu sottu à u nostru nasu.

A tragedia hè un colpu ma ancu un sollievu scomudu quandu ùn hà micca solu mutilatu u vostru mondu. Stu prossimu colpu hè statu in un scrittore cum'è Carrère u leitmotiv perfettu per sta storia bi-biografia, meza nuvella, perchè a tragedia a più famosa ùn pò micca esse ligata cù fideltà assoluta da una perspettiva esterna. Ma Carrère compensa per ellu, o piuttostu u cumplementa tuttu cù quella brillantezza di a so literatura assurbente chì si cuncentra induve a so somma di riflettori punta. I poli opposti attiranu ma hè chì i stessi poli, in a so ripellenza, sò scuperti cum'è estremi assai diversi.

A tragedia ùn hè micca una tragedia senza amore precedente. A tristezza più prufonda ùn pò esse superata senza amore resistente. È in questi bilancii i persunagi di stu rumanzu si movenu di vite palpevuli in u nostru ambiente. Dopu avemu sentitu u tremulu micca solu da i prutagunisti di u rumanzu, ma da altri più vicinu à i quali avemu cuminciatu à calibrà a so esposizione à u dolore è a so determinazione à amà per continuà à campà. Un libru chì eleva u significatu di l'empatia.

Di a vita di l'altri

Altri libri consigliati di Emmanuel Carrère

Yoga

S'ellu si trattava di rompe tabù nantu à e malatie mentali, Emmanuel Carrere hà fattu a so parte cù stu ghjocu brutalmente sinceru. Solu, nantu à u so percorsu inesplorabile versu l'abissu, Carrère prufita precisamente di quella bughjura per rende noi volatili, vagabondi è inquietanti. L'ordine è u caosu ripiglianu furmalmente è ancu in fondu è tuttu accade cù u ritmu cambiante di quella bipolarità viva cù a so verità estrema da i dui lati. È hè chì e cuntradizioni nurmali cù chì campemu sò quella piccula riflessione di quandu u pede hè persu è l'emozioni tense inundanu l'imaginazione è a visione di u mondu ...

Fate chjaru à i putenziali lettori senza idea chì questu ùn hè micca un manuale di yoga praticu, nè hè un libru di autoaiutu ben intenzionatu. Hè a narrazione in prima persona è senza alcuna occultazione di a depressione profonda cun tendenze suicidi chì hà purtatu l'autore à esse ricoveratu, diagnosticatu di disordine bipolare è trattatu per quattru mesi. Hè ancu un libru nantu à una crisa di relazione, nantu à a ripartizione emotiva è e so cunsequenze. È nantu à u terrurismu islamistu è u dramma di i rifugiati. È iè, in un certu modu ancu nantu à u yoga, chì u scrittore pratica da vinti anni.

U lettore hà in manu un testu di Emmanuel Carrère nantu à Emmanuel Carrère scrittu à a manera di Emmanuel Carrère. Hè cusì, senza regule, saltendu in u viotu senza rete. Tempi fà l'autore hà decisu di lascià daretu a fizzione è u corsettu di i generi. È in questu travagliu abbagliante è à tempu straziante, autobiografia, saggi è cronache ghjurnalistiche si intersecanu. Carrère parla di sè stessu è face un altru passu in a so esplorazione di i limiti di u literariu.

U risultatu hè una spressione stretta di fragilità umane è turmenti, un'immersione in l'abissu persunale attraversu a scrittura. U libru, chì hà digià generatu cuntruversa prima di a so publicazione, ùn lascia nimu indifferente.

Yoga, da Emmanuel Carrère

u strettu di Bering

Forsi i Russi ùn anu micca nutatu. Mentre i so cunflitti fucalizzanu in l'Europa di l'Est, l'altra parte puderia facilmente lancià una cunquista di i Stati Uniti chì pretendenu per ellu stessu chì l'Alaska à un tiro di petra da Chukotka. Di sicuru da un strettu di Bering induve i poli parenu rivendicà l'altri, sta ricerca hè nata...

In i tempi di u cumunismu, i membri di u partitu ricevenu aghjurnamenti da a grande Enciclopedia Sovietica ogni mese. Quandu in lugliu di u 1953 u temutu Beria fù infine arristatu, l'enciclopedia cuntene sempre una longa è laudatoria entrata à ellu dedicata. Uni pochi ghjorni dopu à l'arrestu, i camaradi anu ricevutu un bustu cù una pagina è qualchi struzzioni: sò stati dumandati à, cù assai cura è l'aiutu di una lama di rasoio, tagliate u testu nantu à Beria è rimpiazzà cù quellu appiccicatu à elli. , riferenu à u Strettu di Bering. Cusì, Bering hà rimpiazzatu un Beria disgraziatu, chì, seguitu u metudu di solitu di l'autorità sovietica, sparì senza traccia.

Stu essai, chì hà vintu u Grand Prix di Science-Fiction è Anagrama publica per a prima volta direttamente in a cullizzioni «Compacts», parla di a storia in u cundiziunale, ciò chì puderia esse è ùn era micca. Parla di l'ucronia : chì saria accadutu s'è u nasu di Cleopatra era statu più curtu o chì Napulione fussi esce vittoriu di Waterloo... Carrère mischia casu è causalità, realità è finzione, è prupone un ghjocu assai pruvucante.

u strettu di Bering

V13: Cronaca giudiziaria

Venneri 13 nuvembre 2015. L'attacchi jihadisti sò in trè parti di Parigi. U più seriu hè quellu in a sala di Bataclan, induve l'Eagles di Death Metal sò eseguite. U risultatu di l'attacchi in cori di Francia hè centu trenta morti è più di quattrucentu feriti. Anni dopu, per nove mesi - trà settembre 2021 è ghjugnu 2022 - u prucessu hè tenutu à u Palazzu di Ghjustizia in a capitale.

Ci sò quattordici accusati: u principale hè l'unicu sopravvivente trà i terroristi di u Statu Islamicu chì anu participatu à a massacra. Hè sopravvissutu perchè ùn hà micca detonatu a so cintura esplosiva. U mecanismu hà fiascatu? Avia paura ? O forse un mumentu fugace di rigrettu è umanità ? U restu sò cullaburatori à varii gradi. È po ci sò i tistimunianzi –chì contanu storie assai dure–, i parenti di u mortu, i procurori severi, l'avucati di a difesa, chì s'assumiglianu à l'astuzia per pruvà à salvà i so clienti, u tribunale, chì deve fà una sentenza... Ghjustizia. valutà friddu a barbarie.

Emmanuel Carrère copre u prucessu è manda e so cronache settimanali à L'Obs. Quelli testi sò a basa di stu libru. In e so pagine ritruvemu a narrazione di u prucessu, a voce di e vittime, l'arrivati ​​chì anu pruvatu à fà passà per vittime, l'eroi chì anu aiutatu à piantà i criminali, i gruppi d'avucati, i ditagli daretu à l'scena... A dimensione umana è a dimensione pulitica. U risultatu : un voluminu sbulicatu è una tistimunianza necessaria. U ghjurnalismu hà fattu literatura à traversu u sguardu perspicace di Carrère.

V13. cronaca giudiziaria
5/5 - (13 voti)

1 cummentariu annantu à «I 3 migliori libri d'Emmanuel Carrère»

Lascià un cumentu

Stu situ utilizeghja Akismet per reducisce u puzzicheghju. Sapete ciò chì i dati di i vostri dati è processatu.